Cuibărita lumină

[constanta popescu]

Și când se sparge dimineața,

în cioburi de lumină,

îți sfâșîi perdelele de vise

care-ți învăluie privirea

și îmbrățișarea tandră

să încerce să te atragă.

Pe buze să picuri o pagină

nespusă de fapte și de șoapte,

să-mi dezvelești lumina

cuibărită între pleope.

Să îmi șoptești firbinte

că îmi inspiri parfumul,

petală de petală

să-mi dezvelești adîncul,

să mă cuprindă dimineața

mai pură și mai tandră.

 

 

 

   

 

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

în cioburi de lumină, e prea „fumat” și-apoi mai ai lumina. Fii mai novatoare.

Aici ai mai mult o stare poetică (frumoasă), decât o poezie.

da Coza

[Sofia Sincă]

Miez ar avea dar trebuie şlefuit. Ai erori de exprimare şi de dactilografiere, încât e cam... nu vreau să zic varză...

Cu prietenie, Sofy!