Când moartea rău mă-ncearcă, ținându-o morțiș,

Că ea-mi hrănește ziua din bir pe labirint,

Când tot mai fluier cheamă, grav, codrul de argint,

Îți amintești cercelul ce-ți spuse pe furiș?

Oprit pe lobul florii, flutur de-alean confuz,…

În nopți cu lună

când între așternuturi

simt că nu-mi găsesc liniștea

deschid fereastra și-mi

eliberez spiritul în căutarea

adevărurilor ce până acum

au rămas învăluite-n mister.

Cum se face că-n sufletul meu

cresc semințe de eternitate

dorințe și aspirații ce nu-mi aparțin?

Cine știe! poate noi oamenii suntem

copii ai celor veniți din stele

ce au creat lumea noastră

și s-au întors în lumea lor.

Uneori dorind să revină…

(3 din cele 100 de strofe ale poemului)

Jertfind pe puntea dintre lumi un miel

Al năzuinţelor din dragostea primordială

Se ospătau din el feroce animale

Şi zei încătuşaţi în hainele de blană

Se răsucea prin coaste suflul

Din nările bătrânului mamut

Când sângele cel negru înierbat

Se întindea la nesfârşit

Pe coapsa Universului străvechi

O poate s-a sfârşit de-atunci

Dâra lăsată între…

Ninsori prin frunze

florile cireșului

lasă codițe

mi-am pus cercei de rubin

din darul dulce-al verii

E. M.                         10-02-2016

Am visat în visul tău,

mă căutai, cu soarele aprins,

mă căutai cu lanterna lunii,

treceai peste anotimpuri,

pe piscuri de munți...

când am aflat, am ieșit din vis

cu mâna intinsă, ți-am șters noaptea

de pe ochii triști

și am îmbrăcat rochia de flori

pregătită să-mi dezgolească…

luna apune

vântul stinge-un felinar

încă e noapte

orfanul se trezește

stârnit de burta-i goală 

Tanka (tan=poem, ka=scurt): Scurt poem de origine japoneză, mai…

să pun capăt cumva acestui război rece tăcut

în care fiecare din noi stă cu arătătorul armat

să schimb această întâmplare predestinată

unde aşteptarea eonică ne scufundă încet

cu inelarele doar cruţate să împungă cerul

cerşind clemenţa începuturilor de lumi androgine

ţi-aş deveni iubito trup ghemuit de frici ancestrale

sub aluniţa sânului stâng să-mi număr fericirile tartinabile

dimineaţa în patul tău lângă…

Plânge sufletul în noapte

Cât mai poate să îndure?

Prins în chingile trăirii

Pare tras prin roata lumii.



Iscodit, trădat şi singur,

Neiubit… dar ce-i iubirea

Când la capătul luminii

Nu te-aşteaptă veşnicia?



Răstignit pe crucea vieţii

Şi-nsetat de apă vie

E purtat de efemerul

Trup ce-şi lasă-n lut zidirea.    



Îşi va aştepta verdictul

Crunt sau dulce… cine-l ştie?

Pan’ atunci, la sânul lunii

Plânge-n leagănul…

bătrâna aceea din staţia diluată de respiraţia tramvaielor

mirosea a copil, nu ai simţit?

amintirile probabil...

ne plimbăm de ceva vreme, uite, umbra paşilor

a devenit mai lungă. şi pomii se îndepărtează unii de alţii.

ai observat, doar femei frumoase au murit

în ultimele zile. ciudat chiar  de frumoase. şi e plin peste tot de chipurile lor,

zâmbitoare, batjocoritoare.

ştiu, aş putea să tac, şi atunci liniştea…

Rea, strâmbă, mătrăgună și cuantică mi-e toana!

Dacă-mi privesc oglinda, întreb cine-i străinul.

Nu știu de anotimpul ce schimbă-n floare spinul,

Nici înger, cu minune să-mi limpezesc bulboana.

Dulcegăria gloatei, nu iadu-mi ia chiria,…

nici raiul nu mai este ce a fost

reguli noi abstinență totală

un grup de refugiați

agresează sexual o hienă

fecioarele promise

s-au reîncarnat în mutanți

unii se cred la proteste

poartă pancarte multicolore

cineva a montat o firmă

aici se decapitează

mulți cred că este o piesă de teatru

și intră râzând

caut cu disperare o cafenea

unde se fumează în draci

mă împiedic de îngerii care ies obosiți

din…

La ce sunt buni poeții pe-astă lume?

Croiți dintr-un aluat neînțeles,

Sunt surghiuniți de-același crud eres –

Corsari febrili ai mărilor în spume.

Atrași de măreția unui erg

De vise vătămate-n escapade,

Cu soarta tremurând în acolade,

Spre gloria himerei încă merg.

Sub giulgiul de speranțe răposate,

Aceeași încercați claustrofobi,

Cu suflet nud și patimile-n rate,

Atinse de blestemul unor…

lui Lucian Alecsa 

Nu mai e loc de poezie 

nu mai e loc nici de poeți 

toate se duc fir-ar să fie 

rămân doar umbre pe pereți

Rămas-am şi pustii, şi goi

Căci rând pe rând plecat-aţi toţi...

Cu inima făcută sloi,

Mai adăstăm pe lângă porţi;

Veni-va poate vreun nepot

Să mai lumineze casa,

Dar pare c-aţi plecat de tot

Şi-atât de săracă-i masa;

Să fi rămas lângă cel hat

Cu neamuri la un loc buluc.

Zadarnic mi-am clădit palat

Că-n el s-a cuibărit un cuc;

Şi frământat, şi tălmăcit

Seri târzii-n bătaia lunii,

Cuvântul…

Imediatul început al ideilor

Se contrastează cu două cuvinte:

Iubire şi tot ce ai în minte,

Dar şi cu tot ce vezi deasupra stelelor.



Simplitatea halucinantă a vieţii

Mă ajută să trec pragul cu discernământ,

Şi roua de la începutul dimineţii

Mă face să plâng şi să-mi doresc pământ.



Ora nouă mă alarmează ca o săgeată

Ce inima pe loc mi-a străpuns; milă…

Gata, s-a isprăvit, de mâine 10 februarie 2016 schimb prefixul, încep să -mi număr anii cu 70 ! Vor fi mai mulţi sau mai puţini, asta-i  după voia  Domnului. Sper ca măcar să fie fructuoşi pentru creaţie . Dumneavoastră cititorilor mei le aduc în memorie (unii deja o ştiu) o poezie pe care o republic de aproximativ cinci ani de când a fost creată, ca un fel de REMEMBER, un MEMENTO pentru mine şi pentru voi.  Vă mulţumesc că sunteţi alături de…

Se lasă iarna -

drumul la mănăstire

se troieneşte

adunând păsări negre

împrăştii firimituri.

din particulele luminoase ale sângelui

modelez pasărea lui Brâncuși

zborul vibrează în lut

simt caii de la Letea bântuindu-mă

visele sunt doar o umbră a universului

vie albastră ruptă de cer

mâine din picioarele mele vor crește copaci

când vei scrie te va orbi lumina care curge din trunchiuri

hai să ne ținem de mână pe planeta micului prinț

vezi stelele ce se sărută pe lac?

cândva eram noi

albi de…

Ca să-mi purceadă rândul, semn pun ca spaniolii,

Spre-a ști că întrebarea de două ori te strigă.

Tot ce-nverzise taina, scăpă de sub verigă.

Ce violet - bemolul, îndurerând magnolii!

- Și de-o să afle apa? - Ei, și! Las-o să știe,…

poate de la ploaie mă mint cu capul în nisip

atât de mari încât pe strada ta iubito

aud trecătorii spre nimic șușotind complice:

uite niște amintiri care umblă singure

iar uneori câte un copil neatent

trece prin mine alergând cu ceva dinlăuntrul meu

visurile însă mi-au rămas mici mici

oricât de mult m-am străduit să dorm încontinuu

 să le păstrez  parfumul tău încă o veșnicie

sunt atât de mici draga mea și…