Semn (tanka)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Se lasă iarna -

drumul la mănăstire

se troieneşte

 

adunând păsări negre

împrăştii firimituri.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc tuturor celor ce mi-au vizitat pagina, dar nu au lăsat un semn al trecerii lor!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Sunt convins că o să-ţi iasă, Valeria! Aştept! 

Îţi mulţumesc mult pentru cuvintele tale şi pentru prezenţă!

Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc pentru remarcă şi pentru lectură, doamnă Angelina Nădejde!Complimente,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc mult, Corina, de vizită şi semn! Mă bucură trecerea ta!

Complimente,

[Valeria Merca]

Place. Felicitari, Dragos, pentru staruinta si ...rezultat. 

Ma bate gandul sa ma aventurez si eu...:)

[Nădejde Angelina]

Frumos! O minunată sursă de inspiraţie pentru un pictor!

[Corina Militaru]

Frumos, Dragoș! :)

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Îţi mulţumesc mult, Alexandru, pentru lectură şi pentru semn!

Stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ion,

Referitor la întrebarea doi: cred că totul ţine de percepţia ta ca autor cât şi de percepţia cititorului. Din punctul meu de vedere nu cred că trebuie să domine notă pesimistă. Am citit tanka ce nu induce această notă pesimistă, cel puţin aşa am interpretat eu. Niciodată nu vom putea percepe noi, românii, nota în care este scrisă o tanka sau un haiku. Pentru că nu rezonăm în aceeaşi zonă. Ca să fiu mai aplicat, cuvântul colibă, cuvânt folosit de tine în ultimul tanka postat, păi, noi avem o anume percepţie a cuvântului, corespunde unui anume tipar interior, japonezii au o altă percepţie. Şi aici, mănăstire te duce cu gândul pe tine sau pe mine la un anume tipar, pe japonezi la un alt tipar. Iei doar un cuvânt şi-i găseşti rezonanţa, în opinia mea total diferită între noi şi japonezi. Acum, nu cred că încalc regula dată de numărul de silabe prin sugestia din titlu, din contră cred că accentuez mesajul către cititor. Şi o fac româneşte, pentru că aici sunt rădăcinile mele, vibraţiile mele. Ia un alt cuvânt, de exemplu sat, tu ai o anume rezonanţă pentru acest cuvânt, un anume tipar de înţelegere, un anume bagaj interior cu care vii din copilărie. După mine aceste rezonanţe corespund universului nostru, univers în care ne naştem, trăim şi apoi ne naştem a doua oară, nu se compără cu universul în care trăieşte un japonez. Eu aşa gândesc, mă leg de acest univers al meu, pentru că armonia mea interioară, fie că este intr-o notă pesimistă sau mai puţin pesimistă, se identifică cu acest univers din care sunt parte şi eu. Fără mine acest univers al meu nu este în armonie. Plecând de la aceste elemente, personalizez în tiparul meu, în formula mea scriitura. Eu aşa văd armonia. Ştii foarte bine că nu este uşor să scrii tanka sau haiku, cum nu este uşor a le percepe în adevăratul lor sens. Pe lângă descifrarea simbolisticii folosite, trebuie să te poţi identifica tu ca autor şi tu ca cititor cu acea stare, cu acea integrarea pe care ţi-o propune un text de acest gen. În textul de faţă eu am gândit echilibrul prin firimiturile pe care le împrăştii pe acest drum troienit. Totuşi, am făcut-o româneşte, în acest univers al meu. 

Cam aşa le văd eu!

Îţi mulţumesc pentru intervenţie!

Consideraţie,

[bolache alexandru]

Frumos!