Cuvintele îmi pier,
Trăirile îmi seacă
De când auzul tău
Spre mine nu se-apleacă.

Rostește doar o vorbă,
Și gândul va înflori,
Și râul de lumină
Din suflet va țâșni!

Ascultă și vorbește-mi!
Atâta mi-e de ajuns
Ca să ajung la tine,
La tine-cel-ascuns...

ne-a mâncat seceta tot laptele și mierea 

robinetele zac înțepenite sub sigiliu

pământul îmbătrânește și ridurile răsar pe zi ce trece

eșafodul perfect pentru a pune capăt liniștii …

e-atâta apă între noi

şi depărtare

pe care n-am ştiut, nu am putut, sau nu ai vrut

s-o preschimbăm în floare

acum, e doar absenţă şi păduri

în moarte lentă

i-ai rupt viorii strunele, pe rând

te miri că nu mai cântă?

cerul e strâmt

şi luna creşte-ntruna, ca zăluda

întrebi de unde vine-atâta frig

şi ce se-aude, ţipă pescăruşul

sau e tăcerea, 

falsa prezenţă, firimitura

pe care-o mai…

Divin mă creează din ape cuvântul,

în cer inorogii se-adapă cu rai;

păgână şoptire cuprinde pământul,…

e bine să întinzi pământul



toate rădăcinile însetate să guste

pe rând pentru atunci

când vine vremea însingurării



tu nu mă mai ai

eu sunt doar o cumpănă în vântul unei ierni

în care au înghețat toate lacrimile



din ciutura secundei nu ne putem hrăni

e prea puțin



dar într-o zi va ploua din nou cu suflete

și-atunci spori-va izvorul

din care fântâna renaște pentru însetații

trecători prin lumea plină…

sufletul în trup

să nu mai zboare.  

I-am lăsat ochii

drept fereastră

să ciugulească

firimiturile

de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci

când trupul

obosit de acest

dute-vino

al gândului

spre tine,

îl va elibera.  

05.02.2014, ora 16’35’’

cu totul cu fiecare strop cu marea mediteranã

cu marea neagrã cu bosforul cu gibraltarul

pânã dincoace de strâmtoarea magelan

cu toate stelele

pe toţi cãluţii de mare îţi jur

cred cã şi pacificul vine la rând

şi toate ploile din cer

toate secetele şi fiecare deşert

cu toate oazele şi fetele morgana

sirenele…

arunci săgeți printre priviri

înnodând firav gânduri năucite

abrevierea cuvântului

se încurcă zadarnic în litere

din toate anotimpurile desfrunzite

popasul făcut 

înfurie tăcerea rătăcită

ca un val cerând vamă țărmului

ascunde zbaterea

se-mpotrivește noului

trecutul fiindu-le leagăn…

urme de sănii

scrise pe albul întins

prin sita iernii.

până la capăt

tot ce-am gândit

dacă treci colţul inimii ai să vezi

viaţa

durează doar cât iubeşti

ai putea crede

dar durerea nu-i doar iluzie

întotdeauna

conţinutul acestui cuvânt

se revarsă peste imperfecţiunea vieţii

(te întrebi)

regăsindu-te în cuvinte

devii

îţi aminteşti şi priveşti înainte

prin ele

tu crezi

eşti tot

dar n-ai timp să citeşti

atingerea …

spui cu deschidere sigură

Nectarie

bietul de mine

cu vizoru-n ochiul deformat

am văzut

cuvântul valului la mal

că despre asta este…

scuipă

de foame…

Nu-mi lăsa de-o parte anii care te-au primit în ei

când strângeai singurătatea lângă pieptul tău rănit

şi ţi-au pus cununi pe frunte  întrebându-te ce vrei

de la viaţă şi-al meu suflet unde-atunci ai poposit.



Lasă-ţi gândul lângă tâmplă nins de iernile ce vin

viscolind iubiri şi vise prin pădurea desfrunzită,

şi-aminteşte-ţi că prin anii ce-au rămas fără destin

ai…

       Stea universală,

       Într-un ocean de foc,

       Vino să-mi alini,

       Durerea ce,

       Cruntele sirene ancestrale,

       Au suflat asupra mea.

       De ce, oare?

       Lumina din stele,

       Nu-mi luminează încețoșata cale.

       Poate...

       Poate că această nu este cu putință.

       Într-o lume lichidă, 

       Lumina ce o chem,

       Formează aburii, ce păr că o…

am început de la zero ca orice om cel puțin așa se spune

cu prima cursă de aer prin plămânii abia înmuguriți

am exploatat o vreme tărâmul acesta aproape rotund 

până am observat că pereții au fisuri probabil intenționate

și i-am spart cu unghiile moi

liniile au început să mă îmbrace și culorile să mă hrănească

inerția mă împingea cu o mână caldă și transparentă spre ceva

nu știam că toate îmi vor tatua interiorul 

la un moment dat am…

nu va mai fi la fel

poate viața când ne revarsă-n torent

ca în primul ceas

 munții dacă se vor muta   

și gândul ținut prizonier

în atmosfera efemeră

se schimbă 

pot să mă leg cu legile universului

să-mi spăl memoria cu ploile cerului

cât timpul

va avea aceeași…

* * *

Dansul fulgului -…

în mansarda căptușită cu liniște

seamănă cu o epopee

atât de lungă mi se pare clipa

poate pentru că-n ochii tăi

încă mai găsesc infinitul

poate pentru că-n glasul tău

încă mai odihnește cântecul



curbat,

mi se înfige sub coastă

și se adâncește

în ceea ce sunt - vioara ultimei aduceri aminte

fără arcuș sunetul se stinge încet

cum lumina sub geana unui apus…

noaptea

cu o singură stea pe cer

ce lumina poarta

în care

ţi-am furat sufletul.

L-am luat

ca să nu fie singur

al meu

şi te-am lăsat

să crezi că

tu eşti Eu,

dar n-ai simţit dimineaţa

când ţi l-am furişat

în buzunarul de la piept.

Era siguranţa mea

că-i va fi…