mâini desculţe

[Mariana Suciu]

până la capăt
tot ce-am gândit
dacă treci colţul inimii ai să vezi
viaţa
durează doar cât iubeşti
ai putea crede
dar durerea nu-i doar iluzie
întotdeauna
conţinutul acestui cuvânt
se revarsă peste imperfecţiunea vieţii
(te întrebi)
regăsindu-te în cuvinte
devii
îţi aminteşti şi priveşti înainte
prin ele
tu crezi
eşti tot
dar n-ai timp să citeşti
atingerea
nu ştii cum să o scrii
pe marginea nopţii
e-un drum
mâinile desculţe
îşi închid paşii în suflet

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc tuturor. Critici, aprecieri şi sfaturi, cu siguranţă m-au ajutat să merg mai departe. Şi recunosc, fară ajutorul celor de aici versurile mele nu ar  fi reuşit să treacă de anumite etape. Iar pentru acest lucru ar trebui să fiu recunoscătoare. Îmi sunteţi dragi cu toţii, chiar dacă uneori pun prea mult la suflet ceea ce mi se spune.

Mariana

[Ionel Mony Constantin]

Am citit poezia si primele comuri şi ma intrebam daca este sau nu cazul sa "cârcotesc" pe tema "mâinilor desculţe", dar am ajuns la zicerile dli da Coza şi m-am decis . Ca si pe domnia sa ma deranjeaza termenul folosit care si mie imi sugereaza un patruped, mai puţin potcoavele. Teribilismul unor metafore care place unor cititori nu inseamna  ca ele conferă şi o calitate sporita poeziei. Pe mine ma bucura cand pe marginea unor creaţii literare se naste o discuţie de idei ca acum şi nu vesnicele , drag de tine sau semn de trecere

[Ion Lazăr da Coza]

Mariana, spui: „Poate am multe defecte dar am si o calitate, spun ceea ce simt.” Și eu am zis ceea ce am simțit. De ce la tine sinceritatea e o calitate, iar la mine nu ar trebui să fie?

Eu am spus ce-am simțit. Și o repet: mâinile desculțe mă duc cu gândul la un patruped care și-a pierdut potcoavele!

Dacă aș fi habotnic, te-aș acuza că ți-ai bătut joc de creația Domnului, de însuși D-zeu (suntem făcuți după chipul și asemănarea Lui! O fi el vreun patruped?), însă eu sunt umanist (prin aspirație, cel puțin) și nu vreau ca Omul să fie luat ca patruped.

Vezi, a fi sinceri, nu înseamnă că judecata/aprecierea/părerea noastră e neapărat corectă! În cazul de față, ai cinci comentarii pozitive (deci sunt de acord cu mâinile desculțe) și doar unu (al meu) negativ, dar nici acela în totalitate, ci doar pe un aspect!

Stimă,

[gina zaharia]

ador mâinile desculțe din versul tău:)

[Nădejde Angelina]

Cătă sensibilitate poate cuprinde un suflet? Al tău, Mariana a depășit limitele!

Prețuire!

[Sofia Sincă]

Fără suferinţă nu există iubire şi nici artă în poezie. Mâinile desculţe le percep ca pe neputinţe de a atinge inimi, iar fără sentimente  nu există viaţă, fără atingeri nu există iubire.

Eu m-aş lega puţin de alcătuirea frazelor:

durează doar cât iubeşti
ai putea crede
dar durerea nu-i doar iluzie

Eu ştiu că tu vrei să accentuezi mesajul dar nu se face prin repetiţii de acest fel. Şi mai există dar ceva mai jos, ca şi verbe la acelaşi mod care devin puţin agasante: nu ştii cum să o scrii, devii.

Poemul are conţinut bun, dar se mai poate şlefui.

Sofy

[Mariana Suciu]

M-ati ranit pana in adancul sufletului d-le da Coza. Poate am multe defecte dar am si o calitate, spun ceea ce simt. Si acesta este sentimentul meu de acum. Daca asa este perceputa poezia mea ( sau poate nici macar nu e poezie) nu ar mai fi nimic de spus...

Cu stima, Mariana

[Ion Lazăr da Coza]

Eu tocmai la mâini desculțe vreau să cârcotesc. Înțeleg dorința de inedit, însă pe mine, expresia, mă duce cu gândul la faptul că aș fi un dobitoc patruped și că mi-am pierdut potcoavele de la membrele anterioare. Dar, mă rog, văd că place.

Comunicarea/atingerile... ori nu știm, ori nu avem timp... veac XXI... Frumos expus sentimentul alienării.

da Coza

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc d-na Iris Marinov; le mulţumesc şi celor care au lăsat semn de popas şi lectură.