regresie

[petrut dan]

îmi pare rău că trăiesc

oamenii frumoși ar trebui să moară de tineri

înainte să îi doară ochii atunci când privesc în soare

și până să se obișnuiască atât de mult cu iubirea încât să creadă

că ar putea fi comandată din pat

precum un meniu de la kaufland

 

‘’tu ne viendras pas ce soir’’

 

străzile ar fi pline de eroși nepalezi cu gențile termo în spate

cu zâmbetul catolic în mâneca hainei

să-și ascundă cruzimea ținutului

 

zilnic mă trezesc pe o faleză imaginată de maestrul cântăreț

ce-mi supraveghează mișcările

activitatea inimii în somnul meu plin de tine

nisipul- o nemișcare profundă în așteptarea primului

val de promisiuni marea

din spatele casei

pașii lui dumnezeu venit să-și admire creația

 

nici eu nu mă satur să-ți privesc chipul

 

 

[petrut dan]

Lisia, apreciez semnul, prezența ta mereu o bucurie pentru care îți mulțumesc, my lady, cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

Ori de câte ori te citesc, îmi dau seama că n-aș putea niciodată scrie așa. N-aș putea trece așa ușor de la o idee la alta, la mine totul trebuie să decurgă într-o logică de la început până la final. :) Există aici câteva versuri de o frumusețe aparte. Au fost deja menționate de ceilalți cititori.

Cu plăcerea a încă unei lecturi deosebite,

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un final superb!

[IOAN stoian]

Acum două zile dupâ ce am citit poemul am  apăsat instinctiv pe -Îmi place-fără să adug un comentariu. Apoi versurile: “îmi pasre rău că trăiesc/oamenii frumoși ar trebui să moară de tineri” mi-au revenit obsesiv în minte . Am vrut să pun întrebări, dar  mi-am amintit de Osho-Omul este căutare – nu întrebare, ci căutare...iar oamenii nu sfârșesc decât atunci când încetează să mai caute sau se dezintegrează prin iluminare!

Frumusețea poemului însă este în altă parte: în dorința evadării din cotidianul sumbru, în regretul că va auzi singur pașii lui  Dumnezeu-  pe o faleză imaginată de maestrul cântăreț/ce-mi supraveghează mișcările-(aici îmi aduce aminte de Rilke;,când totul cade -e unul care ține-n mână, căderea asta atât de blând).

Finalul nu trebuie schimbat  că deși ‘’tu ne viendras pas ce soir’’, poetul descoperă creația până și în somn și o admiră

-nici eu nu mă satur să-ți privesc chipul…

[petrut dan]

Mulțumesc, domnule Mihai Katin, vă întorc finalul, cu stimă!

[Mihai Katin]

zilnic mă trezesc pe o faleză imaginată de maestrul cântăreț

ce-mi supraveghează mișcările

activitatea inimii în somnul meu plin de tine

nisipul- o nemișcare profundă în așteptarea primului

val de promisiuni marea

din spatele casei

pașii lui dumnezeu venit să-și admire creația ....geniala   aceasta  vizualizare   aproape  mistica   in  rama   nemarginita a  marii ...fericiti   cei  ce au  harul  poetic!.....

[petrut dan]

Și eu te admir, Monica, cu drag!

[Monica Pester]

Dragă Poete, eu nu te-am definit pe tine, eu doar am interpretat mèsaǰùĺ transmis, în percepția mèa, firește. Ðiscuția poate fi mulțadâncită despre meandrele subconștientului, dar să n̈u exagerăm, zic.

P.S. Știam că scrierile îți vin prin channnelling, de ce m-aș miŕa ?

Admirație totală !

Poete,

[petrut dan]

Monica, aici te contrazic, nu am nicio părere de rău pentru simplu fapt că mie nu mi se întâmplă asta, pur și simplu am scris textul după ce am văzut o poză cu delon și bardott și când am văzut ce frumoși erau mi-a venit așa textul ca un fluviu, că mie nu-mi trebuie timp decât pentru a transcrie ce simt/gândesc nu am  nevoie să mă chinuiesc prea mult cu actul creației, mulțumesc frumos pentru prezență și gânduri, drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez prezența și comentariul lăsat, cu stimă!