Salvează-mi lumina

[Andrei Tăpîrdea]

       Stea universală,

       Într-un ocean de foc,

       Vino să-mi alini,

       Durerea ce,

       Cruntele sirene ancestrale,

       Au suflat asupra mea.

       De ce, oare?

       Lumina din stele,

       Nu-mi luminează încețoșata cale.

       Poate...

       Poate că această nu este cu putință.

       Într-o lume lichidă, 

       Lumina ce o chem,

       Formează aburii, ce păr că o barieră,

       Spre nemărginitele plăceri.

       O, sinistru soare!

       Tu, mai mare decât toți!

       Cruța-mi suferința dacă poți!

       Nu cer fantasme, ce să-nghit-albastrul cer,

       Nici iubire fără margini, pe un câmp al suferinței.

       Vreau doar...

       Of... Chiar cer atât de mult?

       Topeşte-mi toată ființă, tot ce-i muritor în mine,

       Pentru a-mi elibera...

       Ce fără de-mpovărare, ar putea găsi o cale.

       O cale de a răspândi lumina peste toți cei,

       Ce au rămas în chinuri, așteptând o ultimă salvare. 

[Ion Lazăr da Coza]

Exces de virgule.

Mesajul e mai generos și mai liric decât precedentul.

Salut saltul.

da Coza

[Andrei Tăpîrdea]

Multumesc pentru sfaturi si imi cer scuze pentru diacritice, am folosit un program ce le pune automat si se pare ca nu a functionat corespunzator.

[Sofia Sincă]

Ceva, ceva mai bine decât anterioara. Vorbeşte depre lumină. Perfect! Dar nu trebuie să pui cuvântul cheie atât de mult, nu trebuie să-l repeţi atât. Fă-ne să înţelegem prin metafore nu prin explicaţii ştiinţifice, cum ai zis aici:  Lumina ce o chem,/Formează aburii, ce păr că o barieră,.

De ce sunt atâte virgule? Dacă vrei să scrii cu punctuaţie atunci trebuie să o stăpâneşti şi să o foloseşti caatare. Mai ai şi diacritice puse aiurea, în special pe a.

Din acest text se poate scoate câteva fraze esenţiale şi frumoase şi forma un poem luminos.

Sofy