februarie și ploile lui

care se țin scai de copacii scheletici

macadamul și vântul

care gâfâie îmbâcsit de cețuri

nu era frig o vreme numai bună…

Am iubit dintotdeauna ceasurile

cadranul lor îmi suspendă emoția asemenea unui copil

la gura primei ninsori

ce joc straniu creează limbile

adulmecând secundele firave

gândul că te-as putea opri înăuntrul unui timp

fără pereche

trăgându-și seva din memoria pașilor mei

lumile în care ne-am adâncit călcâiul

nicio forță de rezistență

doar inimile bătând ritmic

ca singurul legământ

între poemul meu

pictura…

Eu am scimbat destule lacrimi cristaline

ce te-au cules în ochi din gândurile vechi

şi nu mai ştiu de mult când este bine,

dacă-am pierdut cărări în suflete perechi.

Nimic nu s-a-ntâmplat, aşa a fost să fie,

doar în privirea ta eu îmi găsesc un rost

şi te iubesc cu fiecare noapte argintie,

ţesută-n vise dragi prin care noi am  fost.

Aud cum anii-n viaţă noastră se strecoară,

cum devenim oglindă pentru mai târziu

şi suspinăm când…

ești atât de departe

încât și gândul îmbătrânește până la tine…

e neastâmpărat dumnezeul meu

da e mic și neastâmpărat

îmi recită poeziile

mă obosește de câteori le repetă

desenează cu creioanele mele colorate copaci

doar copaci cu rădăcini mari și cu aripi

deshide ferestrele

închide ferestrele

umblă la robinete să asculte strigătul apei

stinge lumina aprinde lumina

câteodată scoate animalul din mine

și se joacă cu el de a război și pace

îl ucide îl învie îl plânge ...

azi l-am trimis în…

A prins în mine timpul rădăcini

Ca un salcâm a tot crescut năvalnic,

Împrejmuindu-mi inima cu spini

Şi zi de zi m-a mângâiat făţarnic.



Golindu-mă de floare şi de viaţă,

M-a învelit în scoarţa noduroasă

Şi-a încrustrat durerile pe…

ascult ecoul lãsat de cãderea lacrimilor

(chiar aşa doamne de ce oare cad lacrimile)

pe un gol de timp într-o clipã neînceputã

când nici dumnezeu nu mai este acasã în cerul sãu

mã simt un pictor coborât printre cuvinte

le amestec miraculos pe o paletã cât inima ta

apoi pictez cerul de dincolo de orice albastru

cât sã-ți fie iarãşi domestic printre atâtea stele

..............................

e ca şi când ochii mei înfloresc

pe un timpan cu…

Navetistă sunt, între cer și pământ.

Nu mă pot fixa pe o treaptă

a scării celeste și cad

din ce în ce mai des,

în hăul abisului dor,

care-mi strică echilibrul ancestral

al zborului planificat de soartă.

În caruselul de fapte, n-am știut

unde să așez iubirea

care-și schimba mereu…

mi-am pus

în ziua când lacul

s-a dezgheţat atât cât

îmi trebuia

să spăl zăpada

ce s-a murdărit

pe mine

cu gândul

că nu pot schia

pe pârtia

aşternută fals

între noi.

În altarul

sufletului întind

braţele prin mir…ul iubirii

să pot

aluneca

pe valul dorului

de…

Nu plouase din mai și era august

e ceva rău la noi in sat ziceau bătrânii

până vom găsi ne pedepsește Dumnezeu

și-au căutat prin colțul ierbii

pe dincolo de rădăcini și

prin toți codrii au răscolit

porcoaiele de fân le-au răsturnat

au desprins toate fântânile câmpului până ce

in puțul Tinchii altminteri secat ierbos au găsit

Paulina inestetic așezată

de cinci zile căutată cine știe

de când biata zăcea moartă

au cuprins-o…

toaca răsună în piept

uvertura celestă de dinaintea percuției

arhanghelii 

prin suflet bat cadență

deschid o încăpere

șed ospătează

ia

mănâncă și tu o fărâmă de pâine

bea și un strop de vin

e hrana noastră

ecologică

fără e-uri sau alte…

e noapte între ani

un păianjen se caţără

pe întunericul din mine

strâng între palme lacrimi

şi ultimul sărut

apoi

îl strig pe Dumnezeu

dincolo şi dincoace de mine

respiră o altă lume

de Dragobete

soarele aruncă-n crâng

glasuri de păsări

uneori

mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se…

Priveşte afară şi spune-mi când plouă,

adună un fulger ce spintecă zarea,

dumineca asta împarte-o în două

şi trage perdeaua să-i văd frământarea.

Vorbeşte-mi încet de crengile frânte,

o umbră de vânt s-o laşi lângă pat

şi treci printre gene în lacrimi să-ţi cânte,

străinele gânduri din care-ai plecat.

Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,

e lumea grăbită prin visele noastre,

rămâi la fereastră şi spune-mi pe…

 în jur e târziu

 de astă dată sau de fiecare dată

 rânjind ademenitor liniştea

 e în mine

 inutil

 drumul nu există

 viaţa e doar minutul în care iremediabil cineva îţi calcă în piept respiraţia

 resuscitată

 va dura prea puţin

 zâmbetul e clipa în care uităm

 de ce

 alegem o formă pentru suflet

 ce înseamnă

 că nu poţi să te sprijini de colţul gândurilor

 într-un cerc vicios

 aş curge odată cu lacrimile daca aş…

Îmi port cuvintele în spate,

cum mă poartă copilul din mine

cu noaptea strivită în pleoape.

Arunc povețe în șoapte

și lacrimile alunecă în golul

dintre faptele omise din viață.

Te rog Doamne, păstrează-mi

un capăt de cer și

aduc eu scara necuprinsului cu un

singur locatar izgonit…

de câteva anotimpuri 

nimic altceva nu mă face să strig tremurul dimineții 

decât acea privire în care-mi alunecă 

nenumăratele falduri tandre în sărbători

mi-am cumpărat pe un ban lumea aceasta 

apropiindu-mă cu trupul flămând de o grădină albastră

doar mătasea pe care stă scris zborul unui fluture 

mă face să știu că nu îmi aparțin 

nu voi purta bijuterii 

e plin de greieri în acest alfabet 

doar voi închide ochii când îmi vei…

”Voi, care mi-ați pătruns în inimă, să nu vă îngrijoreze dezordinea de acolo...”

                                                                                                                                             Jean Rochefort 

prima cameră pe stânga

sub mansarda plină cu păsări

și cu ferestrele rotunde

în care cerul mai alunecă cu ploile lui

și…