saturnalia

[petrut dan]

numai azi, draga mea, nu e loc de cuvinte,

nici de triste-amintiri, evocări prețioase,

amăgiri din trecut blând ne-o iau înainte,

hoți cu gând de măriri ce dau iama prin case,

 

am tăcea, gânditori, când pe-un umăr, când pe-altul,

să nu pierdem nimic din ce-aprind în neștire

licurici vinovați că ne-arată înaltul,

ca pe-un fruct interzis de la stele citire,

 

îmi simt trupul mai greu decât sânii calzi, roșii,

cei pe care-i sărut cum ne-a fost rămășagul,

până când ne-or trezi ca din moarte cocoșii,

până când Dumnezeu ne va trece iar pragul.

 

[petrut dan]

Ada, îți mulțumesc, apreciez, cu drag!

[Ada Nemescu]

Femeie sunt și rezonez la versurile de dragoste. 

Le recitesc. Finalul, o mare de sensibilitate crudă, în sensul prospețimii...

Cum să nu placă?! aDa

[petrut dan]

Alex, ma man, mulțumesc pentru prezență și aprecieri, cu prietenie!

[bolache alexandru]

O îmbinare de melancolie cu trimiteri biblice în imagini deosebit de frumoase... Bineînțeles că nu lipsește femeia! Tributul adus de poet muzei!

[petrut dan]

Mihaela, și pentru mine o bucurie prezența ta, mulțumesc, cu drag!

[Mihaela Popa]

o încântare să citesc poeziile tale, calde, metafore inedite, vizuale, admirație!

[petrut dan]

Chris, mulțumesc, mă bucură alegerea ta, cu drag!

[Chris]

frumos! ultimele doua versuri mi-au placut in mod deosebit.

[petrut dan]

Mulțumesc frumos pentru lectură și cuvintele lăsate, domnule Grig Salvan, și pentru dvs un An nou cu împliniri și realizări, stimă!

[Grig Salvan]

O melancolie apăsătoare ca într-un final de poveste, o dragoste ajunsă undeva la un liman al nostalgiilor și amintirilor, așteptând „până când ne-o trezi ca din moarte cocoșii/ până când Dumnezeu ne va trece iar pragul”, admirabil final. Anul Nou cu sănătate înainte de toate, cu inspirație și putere de creație!