în urma lui cetatea

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

februarie și ploile lui

care se țin scai de copacii scheletici

macadamul și vântul

care gâfâie îmbâcsit de cețuri

nu era frig o vreme numai bună

de a-ți lua lumea-n cap

cetatea așezată pe coasta depărtării

fisurată intermitent de întunericul rupt parcă

dintr-o gaură neagră

soldatul se bucură de cerul care și-a închis robinetul

ploaia de gloanțe nu se mai oprise de zile întregi

și sânge era peste tot

chiar și steagul alb prin care aerul primăvăratic 

trecea cu mâinile

avea urme 

se aud pași de liniște și soldatul nu-și mai încarcă arma

auzul vindecat de zgomot se coboară în suflet

unde florile încep să crească până ajung la ferestre

n-are să mai treacă multă vreme pe aici 

un alt drum începe să-i vadă târâitul pașilor 

în urmă cetatea și câțiva soldați 

cu armele întoarse spre trecut 

și numai gloanțe oarbe

și numai gloanțe oarbe

au fost

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

totul se transformă...

[Ana Sofian]

urme pretutindeni, nimic nu are să se piardă...

anna

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Mulțumesc Sofy, așteptam părerea ta. Știu că am tendința de a mă duce spre proză, sper să mă ”vindec” dacă nu, am să scriu proză și gata!  Lumea e întoarsă cu susul în jos...

cu prietenie, Odin!

[Sofia Sincă]

Povestea soldatului decepţionat, maşina de război care execută. E bine dacă au fost doar gloanţe oarbe, înseamnă că au fost doar manevre. Din păcate, în oraşe, mari capitale se trage cu gloanţe adevărate. Am citit aseară undeva că în Siria se urmăresc o anumită categorie de oameni pe zi, de către lunetişti, contra ţigări: întruna bătrâni, în alta copii sau femei gravide. Medicii ştiu de la începutul zilei ce fel de răniţi vor fi aduşi.

Dar să revenim la poem. Are mesaj profund, dar descrie doar o stare de fapt contemporană situându-se pe graniţa dintre poezie şi proză, înclinat spre cea din urmă.

Cu plăcere textului!

Sofy

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Merci fain, Roxana!

[Mihaela Roxana Boboc]

februarie și ploile lui

care se țin scai de copacii scheletici

macadamul și vântul

care gâfâie îmbâcsit de cețuri

Un cadru convingător, foarte bine descris. Stările i se asociază perfect.

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

mulțumesc Iris, mult de tot.cred că soldatul n-are să uite niciodată de cetatea și războaiele purtate, vor rămâne toate adânc înfipte în matricea sufletului său...