Priveşte afară şi spune-mi când plouă,
adună un fulger ce spintecă zarea,
dumineca asta împarte-o în două
şi trage perdeaua să-i văd frământarea.
Vorbeşte-mi încet de crengile frânte,
o umbră de vânt s-o laşi lângă pat
şi treci printre gene în lacrimi să-ţi cânte,
străinele gânduri din care-ai plecat.
Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,
e lumea grăbită prin visele noastre,
rămâi la fereastră şi spune-mi pe cine
zăreşti implorând minunile-albastre.
Se-aprinde un fulger, tresari fără vină,
revii lângă suflet cu cerul, cu ploaia
să-mi spui dacă plânge o lume străină,
când noaptea ne fură tăcerea, odaia.
Adaugă un comentariu
Augusta iti multumesc pentru lectura si popas!
Cu mare drag!
MiRoxana iti multumesc pentru popas si lectura!
Cu drag!
Multumesc domnule da Coza pentru aceasta apreciere!
Cu pretuire!
Multumesc Angelina pentru trecere si semn!
Cu drag!
Frumos, da, apăsător!
Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,
e lumea grăbită prin visele noastre
Cât de frumos s-a așternut lumea grăbită în visele noastre.
Ai reușit să creezi o atmosferă plumburie, veridică.
da Coza
Superb! Felicitări!
Multumesc Corina pentru trecere si semn!
Cu pretuire!
Minunat! :)
Sunt nori plumburii pe străzi, în vitrine,
e lumea grăbită prin visele noastre,
rămâi la fereastră şi spune-mi pe cine
zăreşti implorând minunile-albastre.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE