A prins în mine timpul rădăcini
Ca un salcâm a tot crescut năvalnic,
Împrejmuindu-mi inima cu spini
Şi zi de zi m-a mângâiat făţarnic.
Golindu-mă de floare şi de viaţă,
M-a învelit în scoarţa noduroasă
Şi-a încrustrat durerile pe faţă
Şi peste ele... pânză de angoasă.
Au fost şi ani când înflorit în mine,
Primit-am nemurirea prin iubire,
Au tot crescut lăstari să îmi aline,
Îngenuncheri ce dor spre asfinţire.
Acum, îmi las parfumul de trăire
În versul simplu, izvorât din suflet,
Să fie peste vremuri amintire
Că mi-am legat tristeţile cu zâmbet.
Adaugă un comentariu
Ada, drag semnul lăsat!
Corina, mulţumesc!
Frumos, Angel! Drag,
Gina, mereu dragă trecerea ta! Mulţumesc!
Mulţumesc, Vasilisia! Am corectat! Te îmbrăţişez!
parfum de poezie!
Foarte frumos, Angelina!
Totuși, ai un vers prea lung:
Secătuindu-mă de floare şi de viaţă,/ Golindu-mă/ Secându-mă de floare şi de viaţă,
Augusta, mă bucur că ai trecut pe la mine! Mulţumesc!
Frumos Angelina! :)
Domnule da Coza, vă mulţumesc!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE