cu viaţa

să mă iau la trântă

când ştiu că doar

cu moartea mă-nsor?

C-apar

pe drumul vieţii mele

oameni, pietre, piedici,

e şi normal-n

al nuntirii mele

cu tine Moarte.

De supărat mă aflu-n cale

de semeni, situaţii şi nevoi,

tu iartă-mă,

ei nu încearcă

decât să-ncetinească

nunta

dintre…

Mi-ar fi plăcut să te duc de mână,

să-ți arăt lumea dincolo de gratiile înguste ale privirii

să-ți strecor un anotimp pentru fiecare zi incoloră,

poți să mă ierți că am uitat copilăria 

pe puntea dintre două clipe

și la mijloc, tu,

fără vină

ai luat din mine ochii 

inima,

nu ți-am spus cum se trăiește la marginea

dintre noapte și vis

și-acum mi-e teamă

să nu te găsesc cu o lume în plus

pe…

cum nu cred cã ar trebui sã se sfârșească
așa că îţi voi spune poveşti rotunde
din centru spre un viitor centru
niciodatã cu a fost
niciodată cu nu se poate
niciodatã cu niciodatã nu va mai fi
nici măcar cu poate mai sunt şi acum
dealtfel poveştile trãiesc doar prin inima noastrã
la un perpetuum prezent
aşa cã sã nu mai pleci niciodatã
nici în glumã nici pe lunã

Eminescul meu

Eu,dacă-ar fi să-i fac…

M-ai născocit lumină în graiul unei seri -

O stea tremurătoare ce-și limpezea căderea,

Eu adunasem ploaia, tu descifrai tăceri

Și-n piatra zămislirii mi se-adâncea durerea.

Pământul mă primise în ziua cea dintâi -

Cuvânt care sporește, în miez de zi, iubirea,

Prigoana se oprise, iar tu la căpătâi

Îmi sângerai o floare, îmi stinghereai albirea.

Mă-nvrednicise timpul să mai rămân în lut,

Sub iernile cu…

Cine a ascuns condorii într-un joc de zbor uscat

Și-a topit o simfonie în pastel întunecat?

Cine-a răsucit izvorul cu ferestrele în stâncă

Și-a stins dor cu dor ce doare într-o lacrimă adâncă?



Cine-a rupt în două luna, tainică şi mult prea dragă

Ce mi-o dăruiai întruna pe-un covor de noapte-ntreagă?

Aveam râuri de candoare şi cetate de lumină

Când pe ţărmul cu apusuri se servea ultima cină.



Pe poteci cu storuri…

Du-te la marginea oraşului



Aşteaptă-mă acolo,

unde începe câmpul

cu holde sau scaieţi

acolo,

prin ierburi crude, despletite,

cu fuste-nvoalte-n care ţipă

roşul, negrul, violetul,

ne vom trăi

singurătatea, dragostea şi moartea,

deplini şi liberi.





Du-te la ţărmul mării

aşteaptă-mă acolo,

printre statui de sare şi cochilii

în care cântă marea,

vocea din lumină



Chiar dacă ştim

că suntem…

Eu sunt coplilăria desculță,

pierdută

în pasul rece al serilor nedecise

să treacă spre noapte.

Sunt fulgerul viu,o intersecție

a gândului și suava amintire…

care-și cere plata

pentru reverberarea ecoului de sentimente

răvășite.

Poezia abia născută, oglinda…

M-aş fi lăsat ucis pentru-o privire 

lovit de fulgere iscate din senin, 

te-aş fi sădit prin orice amintire …

E plin de scări ce urcă-n coborâre

și de zboruri târâte pe pământ.

se cată și se râde-n omenire

de nepriceperi, lucruri și cuvânt.



adeseori ne fuge pasu-alături

se rătăcește drumul de sub noi;

dealurile curg mereu spre șesuri

asemenea puhoaielor din ploi.



împlântarea sinelui spre faptă

e un fel de a muri în viață;

deși-s convins că…

am pictat într-o zi

sufletul tău

pe o pânză de rouă

îți amintești

avea zimți

ca o fotografie veche alb-negru

azi toate sunt gri

chiar și rochia ta ciclam

am pictat într-o zi

și sufletul meu în oglindă

ce trist într-un colț

aerul respirat

devenea floare-cerșetor

albinele lacrimi de ceară

scriau durerea mea

bestseller

miroase a piatră amintirea ta…

de lut, l-am lăsat să ardă,

să prindă coajă,

să fie tare,

să reziste la loviturile vieţii.

Doar

de ciocanul oamenilor

din cuvinte,

mi-am lăsat sufletul

ca o plastilină

îmbibată cu stropi

de apă-sânge,

să oblojesc fisurile

ce apar

şi-l bag la copt...

iarăşi.   

18.01.2014, ora 10’25’’

începe şi începe

că am obosit să tot dorm

donator de tristeţe

eu sunt mereu celălalt

ascult întunericul ăsta verde

îmi privesc mâna pe dinăuntru

regândită

şi chiar m-am îndrăgostit

de un perete al odăii

când izgonite târâşuri

se repetă în repausul capcanelor

vremuielile căzute din cuib

ucid sâmburele tainei

prin apa prea joasă a cerului meu

alunecă rogvaivuri desperecheate

prin apa prea joasă a cerului…

Azi te-am simţit golindu-te de mine.

Te-ai adâncit în gânduri cu mult ger

Şi ai lăsat în urmă prea puţine

Semne că voi găsi în vreun ungher

De înţeles motivul închistării.

Azi te-am simţit distant şi abătut,

Înconjurat de-o ceaţă a-ntristării

Şi măcinat de temeri...Am tăcut

Şi mi-am dat iarăşi mările deoparte.

Să-ţi scriu cu valuri n-am mai îndrăznit

Nicio poveste-n care pân’ la moarte

Şi dincolo…

după ce-mi culc stelele și-mi învelesc luna cu ce mi-a rãmas din cer

sã nu mã treazeascã privighetorile sau lupii albi

nici roua sã nu-mi cadã peste pleoape

oricum irişii se adapă cu lacrimi

dealtfel în vis viaţa pare mai lesne

ori unde m-am sãturat sã mã trezesc

sau poate pur şi simplu voi fi sclerozat

oricum uit aşa des visele încât mã întreb de pe acum

dacã nu sunt prea bãtrân pentru…

Iubeşte-mă cât norii-mbracă zarea

şi iarba unduieşte pe câmpie,

cât fulgerul străpunge depărtarea

ca-ntr-un popas uitat în sihăstrie.

Îmbracă-mă-n priviri când plouă,

în foşnetul copacilor pribegi,

şi din ce-i dat să ne-aparţină nouă

tu şoaptele pădurii să alegi.

Să fim întregi când fulgere despică

gingaşe umbre-n suflete pustii,

iubeşte-mă când pleoapa se ridică

prin ploi din alte galaxii.

Rămâi cu…

Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,

Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,

Divin să înflorească, în taine, trandafirii,

Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!

Să fiu mereu o rază de soare arzător,

Să port parfum în suflet, pastel de primăvară, 

Prieten credincios să pot fi tuturor,

Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară! 

Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune

Pentru acei ce plâng și…

te priveam în ochii altui bărbat.

eram străinul

rugat să-ţi facă o fotografie.

în spatele vostru erau lucruri care se visează singure -

o insomnie îmi părea marea,

catargul - ţipătul unui pescăruş bolnav.

aveai acelaşi vino-ncoace pierdut în degradé sub braţul lui -

paranteză, articol posesiv, conjugarea unui verb reflexiv.

plutirea secundelor lăsa siaje în aerul dintre noi.

zâmbiţi!

el spune cheeeese, tu adio...

am apăsat un detonator, iar…