când poetul nu mai vrea să ningă
tot ce-a fost odată parcă este
noaptea-şi prinde stelele în grindă
Când poetul nu mai vrea să ningă
parcă s-au mutat zăpezile în cer
Dumnezeu încearcă să le-mpingă
şi-nfloreşte-n paradis un măr
Parcă ne-am mutat în cer
tot ce-a fost aici acolo iarăşi este
primăvara-i primul adevăr
dar ninsoarea-i Doamne o poveste
Când poetul nu mai vrea să ningă
iarna ne-o distribui prin seringă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Adaugă un comentariu
Frumos basm! Un poem de apreciat!
Frumos ai răspândit ninsoarea în basmul tău, poetule!
Foarte frumos, delicat şi sensibil vers, despre ninsoare care nu mai vrea să vină. Însă... nu am ştiu că i se trage de la poeţii care nu mai vor să ningă...
Admirativ!
Sofy
Câtă importanță dăm noi poetului/poeților...
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE