Lumi fugare

[Vasile Ionac]

 

E plin de scări ce urcă-n coborâre
și de zboruri târâte pe pământ.
se cată și se râde-n omenire
de nepriceperi, lucruri și cuvânt.

adeseori ne fuge pasu-alături
se rătăcește drumul de sub noi;
dealurile curg mereu spre șesuri
asemenea puhoaielor din ploi.

împlântarea sinelui spre faptă
e un fel de a muri în viață;
deși-s convins că timpul nu m-așteaptă,
mă vindec de durere și de greață,
patrulând pe puntea care taie
valea, peste hăuri și noroaie.

însăși zarea este-un patruped
înfiptă-n punctele ei cardinale;
nu sunt un religios, deși mă-ncred
în Dumnezeu și-n nesfârșiri astrale.

privind cu văzul care nu mai știe,
învăț să mor, dar sunt mai veșnic decât piatra,
fiindcă simt parfumu-n poezie
simțit în suflet, cum ș-așterne vatra,
credința că orice va fi să fie,
sufletul trece dintr-o lume-n alta,
nestând în jugul cărnilor gregare
decât o existență… asta,-n care,
mă subjugă dragul de femeie,
doar trupul îmi va pune lut, sub cheie. 

[OTILIA KLOOS]

Ai folosit un cuvant drag lui Noica:"im-plantarea"; nu mai vorbesc de sinele si sinea, a caror legatura dezinvolta ne poarta adesea pe cale:"Dacă şinele a fost dintru început activ în culturile
magice şi cele religioase, el este deopotrivă activ în cele
profane. „Cunoaşte-te pe tine însuţi" înseamnă : recunoaş-
te-te în şinele tău. „Deyino ceea ce eşti", vorba ce apare
încă de la Pindar şi triumfă la Goethe, înseamnă : treci de
la eu la sine. Educaţia nu pare să reprezinte altceva decît.
tehnica acestei treceri, iar umanismul a fost o altă moda­
litate, tipică, a ei. Şinele etic îţi aduce conştiinţa ta mai
bună, fie că este a lumii din jurul tău, fie că e a legii mo­
rale din tine. La rîndul său, şinele politic îţi pune înainte
pe „noi", sau el însuşi apare ca noi („noi cei de ieri, noi
cei de mîine"), faţă de care eul îşi simte puţinătatea, dar
, şi tăria de o clipă.
Eros-ul,. care vine din adîncul firii şi se revarsă, cu
omul, în atîtea forme de dragoste şi dăruire, reprezintă
izbitor, la origine, tirania concretă exercitată de şinele
elementar, cel al speciei, asupra individului, în timp ce
practica omului şi creaţia lui sînt expresia libertăţii sine­
lui superior.
Tot-ce se mişcă în lumea omului se mişcă de la eu la
sine. Restul rămîne ca şi pe loc, în devenirea întru devenire
a firii şi a vieţii de rînd. "(Cuvant impreuna..., p. 13, la Sinele si eul, Noica)

[Mihaela Roxana Boboc]

Dragul de femeie dă și versul și parfumul care face sufletul mai veșnic decât piatra.

[gina zaharia]

fiindcă simt parfumu-n poezie
simțit în suflet, cum ș-așterne vatra,
credința că orice va fi să fie,
sufletul trece dintr-o lume-n alta,
nestând în jugul cărnilor gregare
decât o existență… asta,-n care,
mă subjugă dragul de femeie,

altfel nu ai fi tu, poetule!

admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

Și care ar fi farmecul unei alte existențe, în alt nivel, dacă nu mă subjugă dragul de femeie?

Superbă poezie.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cel mai extraordinar crez al destinului nu ţine de fericire, ţine de planificarea vieţii, a idealurilor, a simţurilor care te poartă în bătaia celor patru zări, ale previzibilelor sau ale imprevizibilelor plăcerilor.

O poezie meditativă, muzicală, profundă şi rotundă, scrisă cu mână sigură.

Admiraţie deosebită.

Sofy