SE PREGĂTEŞTE UN RĂSĂRIT

Violetei -  decojirile clipei în magie

dimineaţa

picioarele mele deschid ochii pământului

extrag pe-o limbă de balaur

focurile sacre

îmi vor delimita ca un…

Despre timp,

numai de bine, îmi spui..

Continuă curgerea prin noi

Timp de viaţă prins în crucea bolţii

Într-un cui

Timp de moarte noroiat şuvoi

Trecem greu

Luntraşi prin el mereu

Timp minciună

Doar un rid pe frunte

Clipa sună

Cine să o-nfrunte ?

Timpul nostru ne ucide-ncet

Şi pe mine

Şi pe tine-ntr-un sonet

Doi luntraşi în luntrea putrezită

Obosiţi

Pe-o clipă obosită

Despre noi

Numai de bine,…

Doar dacă…

mi-ar lipsi o inimă

-cea din stânga-

mi-ai da

un ticăit în plus

pentru veșnicie?

Infinitul

nu ne așteaptă,

trece fără virgule

și fără zăpadă.

Dar dacă…

n-aș avea un zbor

mi-ai dărui

o pana fermecată

să planez rotund

în dublu de spirală?

Sau…

hai să oprim timpul

să-mi crească o inimă

în aripa ta.

De ce oare…

De ce au pasarile aripi?

Sunt atât de singure sus.

E prea mult cer… și frig

Pentru un singur zbor.

De câte strigăte e nevoie?

E multă liniște, lină în jos.

Prea multe cuiburi… goale

Pentru un singur ou.

Văzduhul

E doar o singurătate

Pictată frumos în albastru.

18 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

e întuneric, Doamne şi opincile

sunt pline de noroiul vieţii,

dar le ţin să-mi apere tălpile când

urletul haitelor mă pândeşte

am învăţat că bezna se taie cu o rugăciune

şi azi mi-ai vorbit

bătrână şi singură, cum sunt,

nu-mi pot curăţa prispa de gunoaiele adunate

de-a lungul vieţii

am plâns când sunetele, rare şi distincte,

îmi tulburau mintea

ai venit să vezi dacă…

zugrăvește odaia

 după fiecare sărut aprins

 uite 

 scrumul umple colțurile

 vocea bunicii mângâie 

 ridică colțurile zâmbetului

 împletește cea mai frumoasă pâine

 resturile bunăstării 

 pitește-le sub lumina hainei

 - aceasta va fi hrană lupului

 vezi

 acela alb care dă târcoale gardului pe coli

 unde semnele sună din barbă

 căutând primul psalm

 - nu-l văd buni

 este…

atât de multă supă într-un singur plic 

şoptea nibelungul rătăcit la uşa mea 

şi niciun câine nu-i lingea picioarele 

să-l încalţe cu foamea lui 

doar preşul se mula perfect 

pe frigul din oase 

ca o meduză albastră 



la cina cea de taină 

pisicile din cartier 

şi-au înmuiat cozile 

în bolul cu…

De-ţi scriu mereu poeme triste,

Nu-i că sunt trist; e departarea…

Departe tu, departe marea,

Aşa că-ţi scriu poeme triste…

De-ţi tot cerşesc câte-o privire,

Nu-i că sunt lacom; sunt departe…

Cinci mări ? o mare ne desparte?

Sau doza de nefericire…

De îndrăznesc să-ti spun pe nume,

Nu-i ca s-arăt că eşti crezută…

Ca tine nu-i nimic pe lume!

Când regăsită, când pierdută…

De-ţi scriu mereu poeme triste,

E că şi nopţile mi-s…

Atâtea locuri fără soare

Și-atâtea case de nebuni

Se construiesc pe zi ce trece

În vraja marilor furtuni.

Dar toate-s reci precum o iarnă

Sosită-aiurea pe pământ

Cu flori de gheață la ferestre

Și vechi blesteme prin cuvânt.



Ți-e teamă să-ți așterni privirea

Pe bulevarde-ntunecate

Când se aruncă-n loc de pietre

Cu roze vechi neparfumate

Și strigă dincolo de ziduri

Nebunii unei lumi bolnave

Ce țin pe…

 să las copilul să coboare din icoană

 să o ia desculț pe drumul destinului

 nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului

 temnicer tăcut

 ...crud

 nu știi ce cauți

 ai bocancii însetați între două patimi de vis

 în vitrina unui market

 prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului

 - vreau fluturi

 delirul lui adună izvorul

 pe treapta a doua irișii copilului despică zorii

 cu pădurea pe umeri întinzi…

dacă nu te strânge brâul meu

întinde-te și prinde-mi toate stelele

așează-le pe formele mele

ca să mă împodobesc

cu ochii cei mulți ai lui Dumnezeu



pentru tine alerg prin venele mele

descalț şi celălalt pantof

rămas captiv

tu rămâi amputat de somn când ți-e dor



lasă-mă să te cresc în brațe

să te simt în fiecare por

atât de adânc

încât să uit toate cuvintele



fii poezia mea



habar nu ai că…

pe greierul alb călare

străbatem saliva serii

răcoarea atinge cu mugurii verzi-mucegai

sânii de care sunt lipit

ca un apus



aprins de acetilena ochilor tăi

mă-nfăşor în lumi străine

viaţa-i un foc de paie

noi sperietorile ...



prin păduri

stol de sunete

frânt ca un ecou în…

fără nevoia de tine

 de rostogolirea printre flori de dor

 am învățat că sălciile pot lua locul părului

 mâinilor întinse a rugă doar spre răsărit

 singur poemul îl vei ține treaz

 și eu

 să-i simt cordul pulsând în jurul ursulețului de pluș

 (mai tare decât cununa de spini în genunchi)

 ținându-ne sufletul strâns în versuri 

 ne arde la fel atingerea

 în care dorul săruta fiecare literă dintr-o răsuflare pecetluită în…

imn închinat femeii

am adunat în suflet temple,

să te-așez, femeie,-n ele,

ca lumea să te contemple

sub vraja ploilor de stele.

sub arginturi de zăpadă,

chipul tău eu mi-l apropii

ca o lume să te vadă,…

Mă strigă cineva din mine

Și rătăcit când stă prin gând,

Întreabă golul pus de tine

De ce-mi mor visele pe rând,

De ce-i neliniște-ntre fluturi

Prin vechi lăstari ce s-au uscat 

Și-n jurul lor un zid de scuturi

Singurătatea și-a-nălțat.



Aud ecoul cum se scurge

Prin toate câte nu mai sunt,

Păduri cu frunze ce vor plânge

Sub lespedea unui cuvânt

Ce l-ai sădit într-o tăcere

Din care-ncerc să te-nfirip,

Tu…

Când ceasul toacă orele domol

Şi noaptea-mi toarnă vise-n călimară

Te-ntinzi alene pe divanul gol

Intr-o abandonare exemplară

Te-ntorci apoi în perne rostogol

Jucându-te…

Cumplit răgaz al oştilor cereşti

Când stau să-i numere pe noi, cei încă vii

Aşa puţini, şi-ascunşi printre stihii

Pierzându-ne din gură-n gură

Ca poveşti

De adormit şi ielele, şi dansul lor

Cu talpa jupuită de tărână

Voi serafimi, din şase-aripi câte-aveţi

Mirosul greu de foc să vă rămână

Şi morţii vii vă bată în fereşti

Cuie de foc şi lacrime de jar

Din colţ de lună, uite cum zâmbeşti

Sub hârca…

Mi-e cerul tot

deschis în unghiuri drepte,

îmbrățișez ce mai rămâne

după vis.

Îmi zboară gândul

către lumi concrete,

mi-e sufletul deschis

spre paradis.

Cunosc tot drumul

care trece prin sintagme

împrumutate de la cabotini

și-nvăț eternitatea

în fiecare clipă,

când libertatea

doare mai puțin.

Rostesc constant

cu voce gravă,

dar în șoaptă,

descântece uitate pe pământ,

însă prin lutul

frământat de…

Atât de fragedă când m-ai avut

că te-ai fi putut frânge precum copacul

ce a rodit prea devreme.

Am fost vlăstarul iubirii

florilor de măr

nuntite.

Braţele tale ca ramurile firave

ce-şi aşteaptă înfrunzirea

m-au legănat.

M-ai spălat cum spală albul zăpezilor

ghiocelul apărut înainte de vreme;

copil - ce ţi-am furat copilăria.

M-ai şters cu năframa ta

tivită cu buchete de bucurie şi speranţă

că voi fi Om;

îmi puneai sub…