învăț să trăiesc

[Belean Maria Ileana]

fără nevoia de tine

 de rostogolirea printre flori de dor

 am învățat că sălciile pot lua locul părului

 mâinilor întinse a rugă doar spre răsărit

 singur poemul îl vei ține treaz

 și eu

 să-i simt cordul pulsând în jurul ursulețului de pluș

 (mai tare decât cununa de spini în genunchi)

 ținându-ne sufletul strâns în versuri 

 ne arde la fel atingerea

 în care dorul săruta fiecare literă dintr-o răsuflare pecetluită în doi

 

 în ochii străvezii ai jucăriei luna de gheață e palidă

 prinde culoare doar seara

 în odaia unei cărți împărțind litere pare 

 singurul martor ne aprinde candela suflând în cărbuni

 în ochii-i verzi cordul are formă de vară și ploi

 îmbrățișați într-o barcă pe lac

 printre desișuri sălcii și lilieci

 luminița se mișcă strengară

 doar atât

 o să am grijă de Labuș

 să nu fure ochii ursulețului

 să nu adorm

 

 când sunt singură cu nevoia de tine

 poemul tău mă ia de mână

[Belean Maria Ileana]

Angelina, multumesc din suflet!

[Belean Maria Ileana]

Sofi, multumesc din suflet, am reformulat prima parte, o sa ma ocup si de a doua, acum nu-mi vin idei...cu drag

[Nădejde Angelina]

Admiraţie!

[Sofia Sincă]

Feminitatea, sensibilitatea din versuri aduc candoare poeziei, un cadru mirific limpede printre parfumul florilor de dor.

Însă în compoziţie, eu zic că mai este loc de şlefuit, Măriucă.

'' ne arde la fel fiecare atingere

 în care dorul săruta fiecare literă dintr-o răsuflare pecetluită în doi'' - de aici de scos un fiecare.

Iar în ultima strofă prea mulţi ''ochi''... prea mulţi.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

Multumesc Vio, cu drag mult!

[Belean Maria Ileana]

multumesc Nuta, si toamna are ochii verzi...:D

[Nuța Istrate Gangan]

în ochii-i verzi cordul are formă de vară și ploi:)

si ceva toamna, te rog;)