Când ceasul toacă orele domol
Şi noaptea-mi toarnă vise-n călimară
Te-ntinzi alene pe divanul gol
Intr-o abandonare exemplară
Te-ntorci apoi în perne rostogol
Jucându-te cu fumul din ţigară
Când ceasul toacă orele domol
Şi noaptea-mi toarnă vise-n călimară
Deodată sari şi ochii tăi de fiară
Au parcă străluciri de staniol
Si miauni scurt, vrei să te las afară
Te- aşteaptă o amantă la subsol
Când ceasul toacă orele domol
Adaugă un comentariu
Oare?
Da! Nu am sesizat că era vorba de o amantă. :)) Bună poantă.
Mulţumesc doamnelor Corina, Violeta şi Sofy pentru lectura şi ma bucur că le-am putut oferi un zâmbet la cafeaua de dimineaţă. O precizare pentru doamna Sofy, care se pare ca totuşi nu a observat: personajul meu este un motan!:)
Foarte frumos! Admirabil!
Orice comparaţie cu femeia e pur întâmplătoare, nu? :))
Am citit cu încântare, Sofy!
Frumos scris! Multumesc si eu pentru zambet.
Cu prietenie,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE