Fabula compromisului

Păscând trifoiul de pe o toloacă

Viţelul pe un bou l-a întrebat

Ştiu mai demult că mama mea-i o vacă

Dar cine-i tatăl meu adevărat?…

te-am prins

doar ce mă acoperisem cu un suflu

când mi-ai intrat prin fereastră în somn

spaimele s-au înghesuit la subțiori

apoi ai început să miști

mărunt mărunt

din…

de câte ori a trecut prin viața mea de copac

indiferentă anorexică sau plină

urmându-și orbita-destin pavată cu praf de stele

de-atâtea ori i-am așteptat răsăritul apusul și iar răsăritul

ca un pustnic ce așteaptă revelația

deși era o fata morgana uneori palidă ca o curtezană

alteori îmbujorată ca o fecioară sau

mai tot timpul albă și rece ca o nălucă de neatins

de…

de-ar fi să merg o mie de ani prin deșert

și tot voi da peste urmele tale

cu șerpi de nisip mă voi lupta

cu păsări de noapte voi împărți pâinea răscoaptă

sub cactuși voi zăbovi să-mi adun puterile

cât să duc în spate continentul nostru

îmi va fi drag și teamă

să nu flămânzim amândoi în aceeași fântână

dar iată

paznicii mei de suflet sunt departe

văd dragostea ca o piesă de șah rostogolită în iarbă

la vremea…

Prinde-te-aș din zbor de lie’

prin frunzișul vânt de seară,

să-ți sărut pleoapa căprie,

să te-adulmec ca o fiară

de la umeri până-n brâie.

Despleti-ți-aș păru’-noapte,

să m-aprinzi ca pe-o văpaie,

și c-o ciutură de șoapte

să mă stingi în reci pâraie

cu-ale tale buze coapte.

Săruta-ți-aș ochi-cicoare,…

Să nu afle ce e gerul

- viețile prinse-n pănuși -,

Mama-și leagă de piept cerul,

Să nu cadă pe păpuși!

Cum să aibă mama vină?

Cum să-i căutăm pricini?

Matrioșca de griji plină

Ce ne-a protejat de spini!

Cum să aibă mama vină

Că ne-am cuibărit în ea?

Pădure ce-ar vrea să țină

Și cuibul, și pasărea...

Cum să aibă mama vină

C-a făcut din noapte zi

Și pe brațe de lumină

A ales a ne păzi!?

E potop de foc și…

ce te bucuri, vai, ce te bucuri!...

n-ai scufie pe țâțe și simți

că dumnezeu se ține de trucuri

și scoate dintr-o funie sfinți…

aplecat, inghinal, face scurtă,

suflă-n porunci ca-n balon,

în timp ce, cu fluturi în…

trage perdeaua soarelui

mi-e frig

niște oameni de zăpadă

trec chiuind prin sufletul meu

să ne plimbăm prin troienele noastre

ani de-a rândul a nins

așa încât

dintr-o cetină bogată

ne-am mutat într-o peșteră

dar vai

drumul printre flori de gheață

e un amurg

încălțat cu ciubote de iarnă

se zvonește că luna are oaspeți

să fi aterizat vreo ceată de stele vorbitoare?

parcă ar fi niște licurici albaștri

pe scaune goale

a avut grijă să tragă perdeaua chiar sub ochii noștri

restul e imaginație



îți amintești

într-o vară am rostogolit-o pe mare atunci am văzut prima dată 

pescăruși înecați cu raze de lună

era superb tabloul dar valuri geloase au…

Hai iubito şi dă-mi mâna

mâna ta ca o vioară

să traduc iarăşi româna

într-un susur de izvoară

Mâna ta ca o vioară

pare vers de Alecsandri

mângâind iar mă omoară

într-un veac fără Dridri

Pare vers de Alecsandri

nu traduc…

m-ai învățat 

că prin viață se trece elegant

că sufletele mari

ocupă cel mai puțin loc

se pot face oricând nevăzute

fără să lase vreo urmă

dar uneori rămâne câte un surâs

pe chipul orbilor

poetul pare sătul de clisee

dator poeziei

cine să-l înțeleagă

atâtea forme ciudate

deasupra un cer ca un graffiti ilegal

în ochii speranței

se târăste o ființă abstractă

uite ciorile strigă

un băiețel arătând cu degetul spre bolta înnegrită

poetului i se zbate inima

hai la vânătoare de ciori

îl îndeamnă hârtia

lasă iubirile să încolțească alte iubiri

tu vino si pune-ți cuvintele în arc si loveste

un fel de cupidon în poezie…

ros, pe dinăuntru, de ciroze,

pe-un versant abrupt,

în caucaz,

fără tratament

mă trag în poze

printr-un lung furtun de aragaz.

sunt legat de-o piatră

de…

M-am visat, embrion, în pântecul mamei -

Răsfățat ca un zeu din Olimp!

Licoarea dintr-însa, din vasul alamei,

Mă hrănea și creștea în răstimp!

Eram liber și gol sub…

îmi pun gândul 

pe ghilotina timpului

cu miros de mușcate

ispășesc clipa cu pleoapele

deschise către mâine

visul să sărute coapsa binelui

la…

Noapte de iarnă

Peste crâng iar ninge cum n-a nins de-un veac

Încât neaua-n pături, totul a cuprins.

Lebede ca-n vise patinau pe lac,

Ori aievea fulgii într-un joc s-au prins?…

Prin blana lupilor bătrâni

zăpezile cascadă curg;
Oglinzi de piatră, sub fântâni,
prefac lumina în amurg.

O turlă scârțâie bolnav
în crivățul tăios și trist,
și toaca-n depărtări, firav,
îngheață lacrima lui Crist.

Tot satul a-mpietrit sub nuci,
iar ramurile-aștern schelet
de promoroacă peste cruci.
E miezul nopții violet.