M-am visat, embrion, în pântecul mamei -
Răsfățat ca un zeu din Olimp!
Licoarea dintr-însa, din vasul alamei,
Mă hrănea și creștea în răstimp!
Eram liber și gol sub streașina cărnii,
Dinspre pereți curgea liniștea.
Departe de ură și alte jigănii,
Celula din mine creștea...
Ca un înger pictat, râdeam dintre rame,
Fruntea-mi lucea prea plină de mir,
Nu știam de nevoi, de sete sau foame,
Trupul mamei era numai jir!
Veni vremea să lupt cu fiara de-afară;
Ageamiu în acest început -
Unde ești mamă? Lupi flămânzi mă doboară,
Oaza liniștei a dispărut!
Mi-am croit alt destin iar muchia lamei
Cu durere ades' mă-nfiera!
Mă visam embrion în pântecul mamei;
O, ce cald și ce bine-mi era!
Ce preț ai mamă? Tu și rănile-ți grele?
- dacă vrei, și de poți, să îmi spui -
Mama plângea la întrebările mele,
Și privea spre icoană... și cui!
Adaugă un comentariu
Reverență în fața icoanei și a celei care a scris despre ea!
Of... și-apare și-un cui.
da Coza
Un final frumos la un poem asupra căruia se poate încă lucra. A reveni asupra unui poem e o artă. Place.
Multumesc de lectura si popas! E de bine daca se simte emotia!
Emoționează ca idee!
Vă mutumesc! Mi-a prins bine! :)
Visul de sub obolul mamei... Versurile evocă bucuria copilului de a mai fi sub acest obol, dorul și dorința zilelor când doar mama exista. Există vorba: mă simt bine ca în pântecul mamei. Tema... interesantă, deși comună. Însă construcția precară. O versificație care nu respectă ritmul, rime potrivite, repetate.
Tu ai poezii mult mai bune decât aceasta.
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE