Din neclintita

lui tăcere

plutea

aceeaşi expresie

de atenţie

oprită în loc.

De prea grăbite,

într-o singură clipă,

imagini

dintr-o lume trecută

se prăbuşeau

sub pleoape.

Îşi auzea

tâmplele zvâcnind

sub o furie ascunsă,

ca o mustrare tăcută

că nu trecea

prin ochii lui

propria imagine.

Eroul a murit în zori,

după ora locală,

în ultimele zile ale războiului

sfârtecat de o mină,

în nisipul deşertului

dintr-o ţară îndepărtată.

Plecase voluntar

să-şi servească patria

(aşa au titrat cu litere mari ziarele).

De fapt îi mai trebuiau

câteva mii de euroi,

să-şi termine casa şi

să-şi trimită fiul la liceu

la oraş.

L-au înmormântat în cătunul său, uitat de lume,

cu drumuri desfundate

şi câini…

de la o vreme mă privesc

ca pe un lucru uitat în podul casei

(nici nu ştiam că există

şi că-l moştenesc de la tata)

ţin ochii larg deschişi cât să

încapă Dumnezeu

discreţia

sentimentele şi iubirea

a tot ce nu am cunoscut…

Pe poarta ruginită agăţată într-un singur sentiment

a intrat ieri o îndoială, un fel de nelinişte

fără să bată, fără să strige, fără .....

s-a aşezat pe verdele dintre noi,

am încercat s-o alung, zadarnic

avea într-o mâna promisiunile tale

şi în cealaltă aşteptările mele

le-a aruncat spre cer, zburau frumos

promisiunile tale spre undeva,

aşteptările mele s-au adunat una lângă alta

nu aveau aripi

erau pământene, erau trăirile…

spovedanie

dar vai…

Tăcea

cu aceeaşi

intensă nelinişte

şi privea în faţă

imaginile

cuvintelor gândurilor

cum treceau

prin el.

Cu un gust

de somn

într-o expresie

de mare odihnă,

vibra în adânc

un om fără amintiri,

un om

liber.

Cu strigăt

de surpriză

într-un freamăt

încă nestârnit,

cu o ultimă voinţă

de a se rupe,

cu un gest

de reîntoarcere

la viaţă,

se regăsea…

COŞMAR DIN BURTA PLANETEI

în boxă trupul timpului  

cruce în zidire nu mai aşează duhul

respiraţia clipei îmbracă doar ruine în mine

planeta a devenit prea strâmtă

şi comatoasă

lume amanetată  …

abia atunci am știut că aveam tălpi de aur

lucrate de un bijutier iscusit

în atelierul inimii

școala de ucenici era gratis…

mergea prin noaptea ghețarilor cu fălcii în mâini

căuta un cerc în care să se-nchidă

și un gram de zidiri

dar a confundat punctele cardinale…

i love you grandma

până la cer și-napoi

uite

cum îmi curge dragostea

peste mâinile tale

pic pic pic

această făptură niarne*

strălucind în aura-i de îngeraș

reușește să-mi separe

toate celelalte nimicuri

de…

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

dar Iuda la amândoi le dă sărutul



Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

iar…

aripi să-mi fie trupul tău peste umeri

să-mi poarte uitarea din săniile albastre ale cerului

alungă-mi codrii ochilor cu o suflare

privirea-mi să se împiedece doar de tumuli şi grinduri



minţi şi pentru mine când spui nu te iubesc

lovind furioasă cu bătăi de inimă în diguri

iar la ceasul când ielele se piaptănă printre…

DECEMBRIE  de Ionel Mony Constantin                                        DANTELĂ de Vasilisia Lazăr

Decembrie vine și-aduce cu sine                                                Decembrie pleacă şi duce cu sine

Tării decantate în șip argintiu                                                     Dantele ţesute în fir argintiu

Parfumuri extrase din dulci…

sufăr de dublă personalitate 

și ambele persoane suferă de mine 

de tine 

de trecut și viitor 

de parcă nu ne mai ajunge timpul 

să cultivăm atingeri 

un EU nu-ţi ajunge până mâine 

m-ai imprumutat cu totul 



zilele se numără in zâmbete 

chiar dacă uneori mai purtăm măștile invers 

totu-i trecător 

dar…

NEGOCIERI LA ŢĂRMUL FEMEII

* Sorinei Zota*

când săruţi trupul femeii

bărbate

adună-ţi coasta din epidermă

şi-azvârle-o în cerul inimii

tronul ca o sferă

a zdrelit doruri fecunde în arcul clipei

acum aşteaptă doar săritura ta

întreagă

să…

vegetația de pe frunte

a crescut sălbatic



sunt câteva nopți

de când îmi crește o crenguță de măslin

acolo unde se închide fereastra cu vedenii



dacă nu aș fi doar un centimetru de pâlpâire

aș mătura nisipurile

până când deasupra pământului

ar pluti lumini



unele lucruri par roți care plâng

cum plâng sălciile peste râu



aștept să mă contopesc după somn

să țâșnesc prin sângele meu

ca un zbor cu semnul pruncului pe…

hai sǎ urcǎm

oprind vijeliile

în punctul unde ȋncepe realitatea

când vom penetra reveriile

să alergăm la copacul

din al cǎrui rod ne vom sǎtura

tot ce am rǎbdat pânǎ acum

rǎmâne-va ispășire ȋn ierarhia cunoașterii

dacă…

Să-şi adune

părul la tâmple

fără o tresărire,

poate absent,

cu aceeaşi mişcare

de surpriză,

se desprindea

într-un cerc luminos

de intimitate,

singurătatea

din care coborâse.

Tăcerile

încă vibrau,

le purta pe toate

fără zâmbet,

mărunt,

copleşit,

cu ceva întrebător

în glas...