răscumpărându-ne îngenuncherea

[Rodica Lupu]

                              

hai sǎ urcǎm

oprind vijeliile

în punctul unde ȋncepe realitatea

 

când vom penetra reveriile

să alergăm la copacul

din al cǎrui rod ne vom sǎtura

tot ce am rǎbdat pânǎ acum

rǎmâne-va ispășire ȋn ierarhia cunoașterii

 

dacă vii cu mine niarne*

nu uita să iei cu tine reverberațiile cuvintelor

împachetate cât mai strașnic

în extensia luminii

 

sus

vom avea  nevoie de ele

să ne strigăm pe nume

tăcerile prea mari ar putea imploza liniștea universului

proiectându-ne de unde-am venit

iar eșecul strădaniei

ar mări și mai mult distanța dintre euri

 

deci

hai să pășim peste  semnele acestea de întrebare

marcând fiecare dimensiune a vieții

cu eșantionul adevărului

răscumpărându-ne cu el îngenuncherea

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

15 mai 2013

 

 

 

 

 

 

           

 

 

[Rodica Lupu]

Vasilisia, Sofy, da Coza, vă mulțumesc pentru cuvintele voastre! Un gând adevărat cutreieră spațiul universului până ajunge de unde sunt eu, la voi!

[Ion Lazăr da Coza]

                       cu eșantionul adevărului

            răscumpărându-ne cu el îngenuncherea

Într-adevăr, minciuna e o îngenunchere.

Poezie adevărată.

da Coza

[Sofia Sincă]

Filosofia care proclamă nevoia de realitate. Dar care este de fapt realitatea? Ea este a fiecărui individ în parte, a puterii lui de gândire şi de percepţia pentru orice lucru sau fiinţă. Desigur aici este doar a ta şi a sinelui tău. Un îndemn bun de luat în seamă: '' hai să pășim peste  semnele acestea de întrebare''. Ce bine ar fi să putem trece cu uşurinţă peste fiecare semn de întrebare. Referirea fiind făcut asupra credinţei, desigur este valabil îndemnul.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

dacă vii cu mine niarne*

        nu uita să iei cu tine reverberațiile cuvintelor

                     împachetate cât mai strașnic

                            în extensia luminii

Cu siguranță nu va uita.

Încântată,