Învață-mă

să râd atunci când mult prea des

îmi vine să plâng,

măcar cu-n ochi, poate cel stâng,

să nu mai citesc povești printre rânduri,

să las uitarea

s-amorțească roiul de gânduri…

Învață-mă

să zbor când pașii tot mai greu mi-i târăsc,

să spun te iubesc

când ar trebui să urăsc,

să dărâm zidul de tăceri din adâncuri,

să culeg nuferi albi

din prea-negrele…

Azi dor ferestrele deschise

Spre raiul tău etern, tăcut

Căci zările de vers aprinse

Se mută-n linişti de-mprumut

Şi dor zăpezile de tine

Când ning albastru-n lan de gând

Alunec printre stări aldine

Să-ţi scriu cu vis un ultim rând

Mă  dor copacii de lumină

Cu rădăcini în lumea ta

Îmi scutură-n văzduh rutină

Şi ploi de zbucium, vreme rea

Şi dor cortinele de umbră

Căzând în…

După ziua de azi vine mâinele-n cale.

Flori ce-acum se-ofilesc

vor dormi pe răcoare

și vor duce-n pământ

o sămânță ce vie

încolți-va în trup

altă floare să fie.

După ziua de ieri a venit zi de azi.

Am văzut către cer

cum ridică-ai mei brazi

ramuri verzi, acuite și ajung până-n nori...

Poate-ar vrea ca pe boltă

să apară doi sori.

După ziua de mâine va veni altă zi

și va duce spre…

ALCHIMIA  FOCULUI

Prometeu

rotunjeşte în sine lumea.

În spiră curge, magie,

iubirea.

Pe stâncă înlănţuit

(el însuşi o stâncă de timp auriu)

cărarea clipei pietruieşte.

El şi focul

împleteşte darul suprem.

Efemerul cu veşniciile deghizate.

Focul cel sacru

(arteziană la toate…

Silindu-se

într-un chip lămurit

cu paşi domoli,

începu a se înăbuşi.

Stătea zăpăcit, adâncit

într-un chip ciudat

căutând

să-şi surprindă conştiinţa.

Închizând ochii,

începu să gândească

cu glas tare

în câte o clipă fugară,

să-şi răscolească

adâncurile minţii…

https://www.youtube.com/watch?v=z9KOvw7oNpQ&feature=player_embedded

Creaţie video: Angela Iosif

Culegătoarea de stele

Mă înălţa spre cer,

până la stele,…

https://www.youtube.com/watch?v=-wcTK-pDZEk

Creatie video: Angela Iosif



 Viaţa se scurge prin timp, iar timpul îşi are timpii lui!…

Cuibărită

în palma inimii

insula

apei cântătoare,

insula

apei pururi vii

Chiparoşii

spintecă aerul

curg şiroaie

arome şi lumini

Carnea

rotundă, aurie, a cuvintelor

se topeşte

Flămândă, privirea

şi prea-plinul tăcerii

dansează cu

zeii

albaştri, verzi, cenuşii

în ape

albastre, verzi, cenuşii

Priveşti…

Gânduri din trecut freamătă prin mine,

La ceas de vrajă, bocete şi şoapte,

Mă-nfioară talazuri de suspine,

Simţind amarul pribegind prin noapte.

Şi sparge gândul timpuri care vin,

Din neantul fără de bătăi în uşă,

Se-aude surd doar geamătul marin,

Când stele zac pe ceruri de cenusă.

Şi gânduri trec prin noaptea din ferestre,

Ca mii de fluturi în zborul inelar,

Par firimituri de picturi…

Într-o umbră de ironie

în bătaia unei raze de lumină,

stând în nemişcare

ceas cu ceas,

ar fi căzut

cu trupul tremurând

legănat de-aduceri aminte

în senzaţia de singurătate

ce părea că-i cuprinde

sufletul rătăcit.

Strângând din ochi cu furie,

plângea cu faţa ascunsă în mâini

obosit să mai curgă

în tăcerea ce-l îmboldea

în aerul de deasupra.

Femeie, cum te-aș fi iubit
arestat în privirea ta,
închizându-ți pleoapele
peste mine și lumea mea.
Sunt osul viguros
al pulberilor sparte de vânturi,
inima mea bate
în ritmul nopților cu lună plină
dincolo în pieptul tău
mângâindu-ți sânii.
M-aș fi pierdut în adorație
trecându-mă odată cu timpul tău
și mult după aceea
... mult după aceea.

Pe-aleea unde ne-am iubit e toamnă iar, e foc în jur,

În galben-roș aprins e tot! Mi-e dor de ce aveam mai pur!

Pomi, frunze ard în vii culori! Culori ce-n suflet răscolesc.

Și ce frumos ardeam și noi... Mi-e dor de focul tău ceresc!

De sufletu-ți lipit stăteam, ca lângă foc, să mă-încălzesc.

Ardea în jur... Ardeai și tu!  Mi-e dor de șoapta ” te iubesc”.

Nu știu cum totul s-a pierdut! Nu știi ce tare te-am…

Cu coada ochiului,

privea înaintea sa

gândurile

ce dezbrăcau viaţa.

O nedesluşită

tremurare de viaţă

i se ridica pe buze.

Ameninţat de plăcere,

cobora în sufletul său

un fel de linişte…

SINGURĂTATE REPUDIATĂ

asprite de geruri prea multe anotimpuri

au desenat cu ţurţuri singurătăţi pe harta inimii mele

rictusul morţii crochiuri însângerate începuse

cu dăltiţa abisului să sculpteze

în chipul misterios al lumii ce zbate în mine fruntariile

să expansioneze lumina…

veveriţa neagră

de fiecare dată

cînd mă plimb cu trăsura

pe aleea principală

văd o…

Sub fereastră s-a strâns singurătatea,

Să-mi vindece tristeţea ostenită,

Şi las să îmi cuprindă încet cetatea,

Tăcerea grea atât de ruginită.

Un vis captiv în lumea de cenuşă,

Suspină-n cripta-mi arsă şi tresare,

Când şoapte bat din uşă-n uşă,

Purtând regrete de dorinţi amare.

Moare-n mine gândul fără de cuvinte,

Şi rugi şi lacrimi plutind fără puteri,

Şi-o dulce vrajă prinsă-n jurăminte,

În soarta…

Se năştea o furie înăbuşită

fără să priceapă nimic.

În noaptea fără vânt,

pierdut în nălucirea

dorinţei plină de neastâmpăr,

cerul îşi scutura stelele

înşirate cu o plăcere

stranie şi statornică.

Începea să se întărâte

cu mintea tulburată.

În fiorul ce-l furnica,

nu era în stare

să gândească.

Mi-e dor

de toamna care știa să deseneze

un lung sărut de ploi

pe tristele-mi amieze,

de toamna care-mi alunga

spre sud cocorii

și-mi dăruia în schimb,

învăluiți în ceață zorii...

 Mi-e dor

de toamna care-mi așternea

covor de frunze

pe alee, la fereastra mea

și îmi șoptea

cu vânturi strecurate-n joacă pe sub uși:

hai, vino, în livadă, printre frunze

ți-am presărat…

nu ţi-am recunoscut parfumul

doar felul în care mâinile tale

iar îmi descheie nasturii

la haina sufletului

alergi prin sângele meu…

Pe matca lumii mai freamătă un glas,

Şi aşteptări ce nu au să mai fie,

Şi somnul lung ce şi-a facut popas,

Pe locul însemnat pentru vecie.

Uitat de toţi de tine deopotrivă,

Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne,

O resemnare - ispită milostivă,

Îmi intră-n suflet amăgitor de lesne.

Să opresc din umblet visul e-n zadar,

Gonind din urmă gândurile nude,

Sufletu-mi epavă mai tânjeşte doar,

Lumina ce…