Alchimia focului

[chindea maria elena]

ALCHIMIA  FOCULUI

Prometeu
rotunjeşte în sine lumea.
În spiră curge, magie,
iubirea.
Pe stâncă înlănţuit
(el însuşi o stâncă de timp auriu)
cărarea clipei pietruieşte.
El şi focul
împleteşte darul suprem.
Efemerul cu veşniciile deghizate.
Focul cel sacru
(arteziană la toate răscrucile noastre)
în smerenii aşteaptă
spiritul
să ne-adape în palma destinului!

Prometeu,
de stâncă înlănţuit, sculptează zenituri.
Lutul din noi,
răbdător, alchimizează
să-nceapă să strălucească!

Prometeul din noi
aprinde focul,
să ardă lumea de dinlăuntru
ca o minune vie!

[chindea maria elena]

Eşti primită oricând cu drag, Lisia!  Mă pregătesc aşa cum ştiu eu, încerc să fiu o gazdă cât mai bună în casa cuvântului, a înţelesurilor vieţii! Cu drag, Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Mereu poposesc cu drag pe pagina ta,

[chindea maria elena]

Focul sacru e de păstrat şi păzit cu străşnicie - pentru că ţine de identitatea noastră solară! Oricât de uriaşă e valoarea lui în plan fizic, focul interior - al arderii, al cunoaşterii, este infinit superior oricărei folosinţe materiale! Fără el suntem ori legume ori sinucigaşi plini de umbre (marionete a răului)!  De-aceea mi se pare fantastic mitul lui Prometeu! Eu cred că "focul cunoaşterii" le-a dăruit , de a fost pedepsit atât de crunt! Zeii n-aveau nevoie de concurent! Pentru focul celălalt nu l-ar fi răstignit pe stâncă! Cu drag, Mari Ela  

[Sofia Sincă]

''Focul cel sacru'' a fost păzit cu străşnicie, încă de la descoperirea sa. S-au pierdut vieţi, s-au dat ofrande în acest scop. Te reprezintă aceste idei supreme şi tot ce ţine de lumină. Aici îi conferi lui Prometeu puteri magice, întrupate în noi, de altfel, urmaşii lui pentru a ne păstra focul interior.

S-a nimerit o rimă: pietruieşte cu împleteşte. Eu zic că ţi-a scăpat. Nu prea are ce căuta pe aici, zi eu :)))

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!