Coboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară

Costel Zăgan, Ode gingașe

Îşi cerne seara umbrele opace

pe-aleile cu dale-n keramit,

la marginea uitării, retrezit,

un gând rebel începe să se joace.

Cu neștiute semne de-ntrebare

aduce doruri printre…

Trăiesc în cercul timpului meu,

Într-un infinit intangibil,

Mă doare secunda, sufletu-i greu,

Aripi se frâng invizibil.

Cuvintele zac, risipite pe câmp,

Inutile și seci, fără soare,

Uscate devreme în creierul tâmp,

Încremenit în lungă-așteptare.

Și nu mă găsesc îngerii mei,

Deși strig din plămâni, pe tăcute,

Așteaptă-mă, coasă, vrei să mă iei,

Dar zilele nu-mi sunt trecute…

ne rotim în cercuri tot mai strânse

cu pașii-mpleticiți pe-un glob de tină

amestecând cu lacrimile plânse

pământul frământat ca-ntr-o rutină

cu glasurile noastre tot mai stinse

mai împletim un cântec din iubiri

și mai purtăm pe creștetele ninse

fantomele cununilor de miri...

călătorind legați de-aceleași brâuri

ne-apropiem, iubito, de vărsare

ca fluviul împletit din două râuri

care, trudit, se-apropie de…

Mă-mbată teii la-nceput de vară,

când trec din nou prin parcul regăsit,

iar rugii-n garduri dau pe dinafară

cu florile plutind spre asfințit.

Mai port în mine-aleile retrase

printre ciulini…

Înfiora-voi frunza reavănă din plopi

Și loc voi face soarelui prin ochiuri;

Priviți aceste născociri de vânt, miopi

Ce veșnic căutați străine jocuri!

Nu-i…

Când Universul îşi deschide Poarta

luminilor în faţa oamenilor nedumeriţi şi-o stea

le face semn să se apropie cu sclipirea ei veselă

tot pământescul se destramă.

Iubirea îşi arată faţa luminoasă şi caldă

frica se sparge ca un balon şi bucăţile se dizolvă

curajul zâmbeşte şi-şi întinde braţele protector

spre oricine fără să ţină cont de cine trece pragul Porţii

ura se dă la o parte…

Revin amintiri din trecut, în cuante,  

cu doruri lăsate la margini de vis,

pe cutele vremii, din file flotante,      

ce încă mai poartă misterul rescris.

Și zeci de regrete, rămase în urmă,

cu umbrele nopții se-ntorc uneori,

tăcerea uitării în cuget se curmă,

când sufletul plânge pe mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină               

la margini de vis, revenit din trecut,  

viorile plâng mai departe-n…

Noapte de vară - întârzie gândul

pe clipa rămasă la margini de cer,

sădită-n dileme, venite de-a rândul,

cu vraja adusă de umbre ce pier…

Revin întrebări din trecut, neștiute,

prin minte aleargă - nu știu încotro…

Nici în viață nici pe hartă

România nu ne iartă

ce-am făcut oare cu ea

vai de țărișoara mea

România nu ne iartă

România ne condamnă

România este-o artă

România Mare Doamnă…

Privind la cei năpăstuiți

Și de poveri înlănțuiți

Mă-ntreb și eu ca fiecare

Ajuns cumva la o strâmtoare:

Să fi ajuns chiar hămesiți

Vânzându-ne pe trei arginți

Și de atâta bunăstare

Uităm că viața-i…

Cu greu recunosc că sunt un om cu dizabilități

Cu multe dizabilități.

Uite, eu nu pot să scot răul din oameni

Sau, nu știu să mint.

Mereu îmi ies pe gură numai informații prelucrate și nu las pretendentul

să gândească de unul…

  Oare ce -ar fi, dacă într o zi, te ai trezi

  Fără să fii cum ştii

                              Travka

Oare ce-ar fi dacă visele tale

 S-ar naşte iederă

Şi trupul meu recele zid,,

Să mă ţii strâns în tăcere,

Doar verdele închis

Să semene ochilor tăi

Şi noaptea somnul

Să te aducă iar femeie

Aprinzând stele

La marginea oraşului,

Unde se sinucid greierii

Şi lilieci…

Sunt doar un simplu trecător

Prin astă viață efemeră!

Pe la răscruci rătăcitor

Adesea văd câte-o himeră.

Mă mai răpune câte-un dor

Uitat și el pe-o etajeră.

Sunt doar un simplu trecător

Prin astă viață…

Cânta deasupra pasărea măiastră,

pădurea tremura cuprinsă de fiori,

iar vântul, răscolind frunzișu-n creastă,

se rătăcea prin teii încărcați cu flori.

Creștea în zare luna tremurândă,

noi o…

Astăzi îmi e dor

de tine, de mine,

de mâine, de pâine.

    Ba, nu !

Astăzi îmi e dor 

de tine și de pâine

De mine, mi-e dor mâine.

    Dar mâine îmi va fi iar dor,

de tine și iar de pâine,

pentru că de mine,

mi-a fost dor azi.

    Of, n-o scot la capăt !

Mâine îmi va fi  dor

de mâine și de tine.

    Iar azi, azi nu știu.

cred că mi-e dor de mine.

    Deci, să scriu…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici măcar o oră, atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri vorbesc cu muţenia

Disperării de a spune adio.

Nu se poate face rabat, nu se ştie

Un transplant temporal,

Îţi dau viaţa mea sună

Atât de gol,

Pot doar ceva din corpul acesta,

Din sângele acesta să-ţi…

⁸

Din zbuciumul acesta, vag amețitor,

Cu volte, ca nisipuri mișcătoare,

Rămâi în joc doar cu un singur dor,

Să te întorci la Sursa creatoare.

Să-ți amintești de unde ai venit,

Și ce parcurs ți s-a întins în cale,

De câte brațe moi ai fost primit

Și câți ți-au spus că toate-s ale tale.

Ai mers cu ochii-nchiși de la-nceput,

Rugându-te să-ți onorezi contractul,

Să înveți lecția ce-odată n-ai…

Copil ce dai lumină lumii,

Pe orice buză si pe orice floare,

Raza soarelui si- a lunii,

Fii fericit in viața viitoare!

Te naști ca o lumină pură,

Un dar din cer adus înspre pământ,

Zâmbetul tău e clipa care fură,

O dragoste ce n-are legământ!

Sângele strigă doar la sânge ,

Chiar dacă viața ne desparte,

Simți copilul tău când plânge,

Din ploaia dorului ce -ai parte!

În gândul cel curat din viață,

Se…