Destine rănite

[Corneliu Neagu]

Revin amintiri din trecut, în cuante,  

cu doruri lăsate la margini de vis,

pe cutele vremii, din file flotante,      

ce încă mai poartă misterul rescris.

Și zeci de regrete, rămase în urmă,

cu umbrele nopții se-ntorc uneori,

tăcerea uitării în cuget se curmă,

când sufletul plânge pe mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină               

la margini de vis, revenit din trecut,  

viorile plâng mai departe-n surdină

romanța venită cu dorul pierdut.

Regretele curg din romanța vrăjită,

ajunse la margini de cuget se frâng,

cândva, din neant, le cânta o ursită

să fie uitate sub frunza din crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,

sub plopii rămași fără soț după noi,      

destinele noastre, rămase afară,

rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.

Iar astăzi, la poarta uitării sosite,

cu mii de regrete pe gândul curat,

se-așează pe muchii de frunze cernite

rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Chris, mulțumiri alese din partea autorului pentru popas, lectura versurilor și mesaj elegant ! onorat !

[Chris]

melancolic, frumos...

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Mihaela Popa, vă mulțumesc pentru popasul făcut în lumea versurilor mele din această poezie și pentru cuvintele calde lăsate în comentariu ! Onorat !

[Mihaela Popa]

nostalgic, plăcut