Închipuiți-vă un stol de păsări călătoare

Lovind cu-aripile apusul sângeriu

Și-n urma lor un gol din depărtare

Face să pară cerul singur și pustiu.



Imaginați-vă cu ce-am putea rămâne

Dacă privirii noastre i-au plăcut,

Aripi lovind apusul fără nume

Ducând misterul lor spre alt necunoscut.



Ne vom dori mereu acest tablou de seară

Cu lumea-ntreagă prinsă într-un zbor,

Când păsări pleacă-a nu știu câta oară

Și tot ce e…

n-am înţeles nimic

din mersul pe sârmă al elefanţilor

e pentru că circul

e doar pentru înghiţitorii de săbii

contorsionişti

clowni

sau alţi dresori de lumină efervescentă                  

un exerciţiu banal

uneori în manej

sunt şi licorni deghizaţi

iar de pe trambulinele de subînţeles

nu sar numai îngerii

sunt atât de puţini cei cu-adevărat pregătiţi

pentru saltul mortal

Sunt copacul ce-şi trăieşte

Viaţa-n plină bucurie

Căci îmi văd roadele coapte,

Împlinind a mea menire.

Şi-mi sunt crengile aplecate

La furtuni şi negri nori

Şi mă dor când peste noapte,

Se aşază aspre ploi.

Sunt cireşul care-şi plânge

Frumuseţea ce-a trecut

Şi aşteaptă primăvara

Să o ia de la-nceput.

Să-nflorească floare aleasă

Şi s-aştern bătut de vânt,

O ninsoare de petale

Mângâind al…

în acest canal mi-am petrecut copilăria

acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea

spartă a dalelor de beton

cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos

pregătit pentru călătoria pe marte

evident cu bilet achitat integral

de cei care îmi spun

să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele

cu scame dubioase

mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro

vă împiedicaţi de umbra mea…

 ce îmi crește în stânga îmi crește și în dreapta 

  

 și mai tai câte un pic și îmi las părul  

  

 pe o parte și nu mă uit decât pe jumătate în mine 

  

 că nu am ce să văd decât de la gât în afară 

  

 sunt…

simţi niarne* mişcarea acestei pietre

cum se năruie peste privirea mea

nu-mi încape în ochi frământarea ei

este prea veche

dacă am să i-o smulg

s-o arunc în valuri

pot şti eu ce tsunami ar provoca

nu

am s-o dizolv în singurătatea mea

trǎind în…

femeie în târgul de astăzi

s-a vândut ultima copertă de zăpadă

zadarnic aștepți

am dat-o cu ochii închiși…

Un sculptor a-nălțat pe-un soclu de lumină

Chipul tăcerii așa cum sufletul lui l-a văzut,

Când ziua-a fost, întunecată sau senină

Și șoaptele spre țărmul nerostirii au trecut.



Tăcerea, chip zidit din sute de cuvinte

Nedefinit în stânca unui gând răscolitor

Unde s-au dăltuit cândva aducerile-aminte,

De sculptori ce-au văzut trecutu-n viitor.



Tăcerea, plăcută femeie privindu-se-n oglindă

Când soarele își caută cărare printre…

În lacrimă e împletită iubirea

- Îmi aşez sufletul lângă…

Într-un coşmar îmi apari râzănd

în timp ce

Eu vreau să merg spre tine

Dar paşii nu-i pot desprinde din asfalt

Te strig să nu pleci

Tu continui să râzi îţi iei noul iubit de mână

-ca pe o poşetă dorită demult îl iei-

Şi îţi vezi de drum

Într-un alt coşmar cred că totul e bine

Ai revenit

Eşti cu mine

Doar cu mine

Într-un cuvânt ne suntem

Şi cum ne suntem noi pe malul fluviului

Luna îşi varsă peste noi…

Roşie lună alungă

În corn mâinile întinse de madonnă

Giulgiul îi cade pe Crucea Sudului lăsând descoperită

Minciuna amurgului

(ce crezi tu că e lună e sânge iubitule

-aşa îmi spui-

Căţeii lunii au muşcat adânc din sentiment

Mai au puţin şi devin vârcolaci

Foloseşte-i şi îţi va reveni tensiunea la normal)

Unde trebuia să fiu nu sunt

Nu suntem

Doar luna roşie picură pe felinar stropii de sânge

Christul rocker din cabina telefonică…

mi s-a furat o coastă 
nu am reclamat nicăieri 
te-am întrebat doar de ce porţi 
o bijuterie furată 
şi mi-ai răspuns că dumnezeu 
a scos din mine un demon 
să-mpodobească infernul 

mă caut în buzunare 
lipseşte bricheta 
ce-o mai fi vrând să facă acum?

 ANTIMATERIE 

în lava cosmogonică

neobosită de pulsiune inima scrie

cu fierbinţeală îngheţată

depărtări ţipă murmură între coaste de spaţiu

zigurate locuiri adapă

clipocesc pe buzele mele nevisate zboruri…

Sufletul meu,

un câmp de maci

înfloriţi,

striviţi de copitele cailor

ce mi-au trecut în galop

prin viaţă.

Le-au fost lăsate slobode frâiele

rănind şi iar rănind petalele

prin cuvinte şi fapte.

Iar el,

sufletul,

câmp însângerat la apusul soarelui,

ajuns altar de jertfă

şi-a pierdut scânteierea.

Doar fumegă,

semn că ar fi ars

cândva

precum soarele.

Din când în când

luminat,

mângâiat de…

MIHAELA POPA

                                                                                                                                Motto

                                                                          Prin profunzimea-ţi versului am colindat

                                                                              şi am cules buchete de cuvinte

                         …

Priveşte-mi mâinile, iubito, astă seară,

Sunt galbene si reci ca un pustiu

Prin care zei din univers coboară

Să le preschimbe-n stele mai târziu.

Miros a clipe arse printre riduri

Şi obosite sunt cum nu gândeşti,

Par adormite umbre langă ziduri

În care tu mereu te oglindeşti.

Atinge-le durerea să nu piară

Dorinţa lor în care-ai fost zidită

Şi trupul tău în ele mi-l strecoară

Când luna stă prin ramuri adormită.

Vreau sa-ţi…

ieri



a tăcut vioara s-a risipit dorul

s-au scuturat salcâmii

în roiuri de albine…