Ești singur printre genii

“Și bate miezul nopții”

Și triști sunt “Epigonii”…

stelele înfipte în cer ca nişte căpuşe 

parazitau întunericul 

lumina lor ca o infuzie de puroi 

plana deasupra arborilor de sequoia 

de crengi atârnau spoite

cadavre de îngeri

şi tu Alice înconjurai cu bandă reflectorizantă 

locul sinuciderii

un sunet sacadat ca respiraţia unui muribund 

reverbera printre rădăcini uscate şi oase

horcăitul s-a întrerupt 

la ora două 

când mi-am aprins ţigara pe balcon 

am ars toate…

cuvintele s-au răzvrătit

și au ieșit să fumeze

erau prea bătrâne pentru a mai face dragoste prin cărți

trăgeau cu nesaț din țigara de civilizație fără filtru

și se sălbăticeau

pe garduri de sticlă

pe coajă de copaci pe dosul madamei aceleia multiplicată

într-o legiune

căreia îi căzuse plomba de neuron

încă de când păștea oile tratatelor de …

Mă simt mereu mai marginalizat

Ciudate zvonuri mă asediază

Mass-media cu  tonul elevat

Noi informaţii imi implementează

Bugetul incă nu e finisat

Bruxellesul iar ne monitorizează

Mă simt mereu mai…

Moto:

„Trecutul şi viitorul sunt doar nişte noţiuni abstracte, un fel de proiecţii ale imaginaţiei filtrate prin starea de spirit a fiecăruia dintre noi” (Octavian Lupu)

iubesc trecutul

mi-e dor de prezent

vreau să las viitorul

amintire strămoşilor

vreau să intru în joc

dar nu înţeleg

care sunt butoanele

de comandă

încotro să întind mâna

pentru a ţine iluziile

în frâu

o clipă doar

o…

Pleacă femeile din toamna ta

Ești singur, răsare dezolarea

În visele goale, se aude austrul mânând

Herghelii ciudate de gheață

De-acum vor veni păsările de iarnă

Din nord și vei învăța silabele frigului

Umbra ți se va scurge mai mult în pământ

Din ŞCOALA DE ÎNGERI, vor veni nopțile

Scurte sau lungi să-ți spună încet

De rănile tăcerii, nedezlegate de nimeni.

,,CERUL CĂZUT PE GÂNDURI și copacii

Se vor clătina, oase…

În aripi, zbaterea e scrisă. Mereu, pasărea

încearcă să străbată marea,

deşertul viu de spume şi albastru. Scrâşnesc furtuni.

Pasărea cade. Luciditatea clipei o doboară.

Contra-timpul. Devine

statuie de sare şi-alabastru,

legată-n lanţuri de mătase. Amintiri

atârnă greu. Faruri triste

în calea armadelor învinse

                                  Curgerea continuă.

Ne…

VOCABULE ÎNTRE SPĂRTURI DE TIMP



timpul şi-a deplasat ochiul orb

sângerează marginea fărâmicioasă a serii

pielea tatuează stigmate

în pat de memorii retrocedat de şarpe

fotogramele regilor

licitează tabla de şah dintre sinapse

cobor lumea în mine vitralii de cer pisează

călcâi de ahile

cangrene de lut pudrate de lotuşi

sfredelesc găuri de vierme…

La cerul tău, eu  mă ridic

Te caut printre stele

Neant și haos și nimic

Sunt drumurile mele

TU cel născut din duhul sfânt

Și mamă pământeană

Te-ai pogorât înspre pământ

Să  mori far’ de prihană

Și lungi cărări ai perindat,

Cu pașii goi în viață

Și toată  lumea s-a-nchinat

Văzându-ți  a TA  față

La steaua de la răsărit,

Vin magii de se-nchină

Și tot poporu-i mulțumit

De nașterea-ȚI…

Unde oare se închid cuvintele

Când am nevoie

De ele

În zadar le strig prin ungherele cubului

Doar umbra lor persistă

Pe buzele mele

Umbra lor

Pată unsuroasă neştearsă

După festinul de acum

O mie şi ceva de veşnicii

Melcul nu-şi mai închide spirala

In cochilie

A lepădat-o

Devenind un limax homeless

Geaba îl întreb de cuvintele mele

Nu mi-ar răspunde

Poate doar mi-ar pecetlui buzele

Cu o dâră de…

foarte bine

mai dă-i un bacșiș pianistului din colț

să păstreze ultimele acorduri

cu noi…

Pe trotuarul plin de ceaţă,

În arcuiri de asfinţit,

Trecea un cerşetor prin viaţă,

De la apus spre răsărit.…

Trec ciute prin zăpadă una câte una

 La marginea pădurii desfrunzite,

 Copacii-s albi și albă este luna

 Și frunze sub zăpadă stau neliniștite.

 

 Se-opresc din loc în loc ca să asculte

 Înăbușite zgomote din crâng

 Și-n ochii lor sunt temerile multe

 Când sub picioare ramuri mici se frâng.

 

 Pericolul pândește calm în jurul lor

 Iar clipele sunt veșnicii amare,

 Pe arcul zării stele se cobor

 Și cresc cu teama lor prin…

Simți?

E noapte de beție

Unde-mi umbli haimana?

Nu cumva la vreo chindie

Sine die!

Miezul nopții, bate în amvon

Lipsa ta,

O simte careva?

Amețit de spirturi și gudron,

Sine qua non!

Vino la-ntâlnire să te prindem

Pe-un  argint te-om da

Vom scăpa de tine de te vindem

Semper idem!

Pasăre a nopții, colibri ori…

Îmi porţi dragostea în spate

Ca pe o geantă încărcată

Cu zeci de conserve

Din cele luate dintr-o cămară

A bunicilor

Trecuţi dincolo

De multă vreme…

Conserve cu grija faţă de mine

Cu nerăbdarea întâlnirilor

Cu speranţa că

Ziua de mâine va veni mai repede

Şi ne vom revedea

Oare nu cumva greutatea lor

Te împovărează ?

Dacă le vei arunca

Una câte una

Să poti continua mersul

Mai uşor …

Ştiu…îmi vei…

Mă-ntreb pe unde eşti acum? 

Aş vrea să fii, aici , cu mine!

E iarna  rece fără tine  

Şi inima îmi plânge-n drum.

 

În miezul zilei  mohorâte,

Surâsul mi se-ascunde-n nor

Şi sufletul mi-e plin de dor,

De-atâtea…

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când îmi strecori un vers în cana cu ceai

despre pelerinajul la Compostella,

cel atât de dorit, pe care nu l-am făcut

niciodată

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

în timp ce îmi spui o poveste

despre Orinocco, uriaşul, purtător

de zei, hoituri şi vapoare,

cel ce-şi are izvorul în inima ploii

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când cade trăznetul în munţi

şi ciobanii, încărunţiţi de…

cântec de primăvară

văzduhul-orgă nebună,

sun-a cântec și a lună,

sun-a seară de minuni

desenată cu cărbuni.

peste lacul cu sineală,

ierburile dau năvală,

 …

când abandonăm

mersul pe apă

exerciţiile de mare risc la trapezul iluziilor

drifturile spectaculoase (sau nu)

pe şoselele gândului

punem punct pe i-ul unor  ţinte banale

(chiar şi ne mai scuturând păpădii)

de fiecare dată

când şlefuim traiectorii

pe o imaginaţie simplificată

sau uităm să privim răsăritul

punem în mişcare rutina

articulăm nonsensuri pe centimetru de poveste

 cresc în noi…