cuvintele

[Vasile Pin]

cuvintele s-au răzvrătit

și au ieșit să fumeze

erau prea bătrâne pentru a mai face dragoste prin cărți

trăgeau cu nesaț din țigara de civilizație fără filtru

și se sălbăticeau

pe garduri de sticlă

pe coajă de copaci pe dosul madamei aceleia multiplicată

într-o legiune

căreia îi căzuse plomba de neuron

încă de când păștea oile tratatelor de  sexologism

științific

mergeau pe masa lui domnu’ ierarhic imediat sub icoană

cu literele din față nespălate

scărpinându-i limba

se dezbrăcau

de pietre ce le aplecaseră fruntea spre stelele primare

și goale se legau de ochii văduvi ai trecătorilor

de carte

doar când au trecut prin fața unei amintiri ce le botezaseră în cerneală

de salcâm

și-au scos căciula până la

călcâie

 

și iar au tras din țigară

cocoșate de-atâta libertate de exprimare

s-au îmbătat

și s-au înțepenit în gâtul copacilor care mureau

în lumânări de hârtie

 

 

[Vasile Pin]

Multumesc

[Ion Lazăr da Coza]

dosul madamei acelea multiplicată/ într-o legiune ???

așa: dosul madamei aceleia multiplicată/ într-o legiune

sau așa: dosul madamei, acela multiplicat/ într-o legiune

Excelentă poezie.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cuvinte şi artă, legământ poetic. Cuvinte personificate... de ce nu?

Prin simboluri pline de aplomb, construcţie umitoare a versurilor se dovedeşte a fi mixată după un registru propriu.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!