AMANTUL CERESC autor - RODICA RÂPEANU

[Rădița Răpeanu]

La cerul tău, eu  mă ridic

Te caut printre stele

Neant și haos și nimic

Sunt drumurile mele

TU cel născut din duhul sfânt

Și mamă pământeană

Te-ai pogorât înspre pământ

Să  mori far’ de prihană

Și lungi cărări ai perindat,

Cu pașii goi în viață

Și toată  lumea s-a-nchinat

Văzându-ți  a TA  față

La steaua de la răsărit,

Vin magii de se-nchină

Și tot poporu-i mulțumit

De nașterea-ȚI divină

Și prin botez începi ierta

Mulțimea de păcate

Căci mare e puterea TA

TU, iertător de toate!

Și astfel ea  mi-L lăuda

Vorbind precum o sfântă

În dreapta lui, visând a sta

Mireasă-n cer la nuntă

Și rătăcind ca un atom

Chiar dincolo de soare

Dorința ei, de supra-OM

E semn de întrebare?

La adăpostul umbrelor

Rănită  mi-ești fecioară

De-aștepți în  lumea viselor

Iubirea, drept povară?

Și acceptând grele poteci

Să urci spre nemurire

Pe-ale Golgotei, pietre reci

Povestea de iubire!

ȘI astfel EL o  asculta

Și medita-n tăcere…

Dorința Ei , ce o purta

Mereu  către plăcere.

La judecata de apoi

E-a noastră întâlnire!

Atunci femei , vorbiți de voi

De-a voastră prihănire!

Dar ce m-amâni tot cu păcat

Curată sunt de-acuma

Aș vrea ca tu să-mi fii bărbat

Pe cap să port cununa!

Pe cap să port cununi de spini

Să-ndur la fel ca tine,

TU, făcător de mari minuni

Îndură-te de mine!

Mă oglindesc în lacrimi și sfinți

Pământul este trist

Promite-mi fără să mă minți

Inelul de ametist.

Nu dorm și nopți de veghe

Îmi paște inima..

Nu-mi trebuie alt REGE

Sunt o ROZĂ DE LIMA

TU  fiu de DUMNEZEU

Ce-ai vrut-o pe MECHTILDA!

Cu sânge cald și eu

Mă-ndrept și- ȚI urmez pilda

Nu pot sta cu cerul pe mine

În mine-i geneza

Am focul în vine

Ca Sfânta TEREZA.

EL  iar privea anume

Din-naltul ceresc

Și cerceta prin lume

La cei ce îl iubesc.

Și glasu-I din cer si-L coboară

Fierbinte și tânguitor

Pe fată s-o certe că doară

E fiica de om muritor.

Grăbește-te Tu sfântă!

Urmează-mi dară calea

Deschisă-i poarta strâmtă

Puțini îi știu intrarea

Spre calea nemuririi

Cu ochiul  d-astă dată

Sfioasă-n legea firii

Bătu încet la poartă

Și mare-i fu mirarea

Văzând cum stă pe cruce

Ispita și plăcerea

Neiertător de dulce.

[Sofia Sincă]

Între sacru şi profan, pe ritm de ''Luceafăr'', o imitaţie ieftină... Apoi ca şi construcţie mergi bine cam până la jumătate. De aici, ''TU, făcător de mari minuni'' ai mari scăpări de ritm, de rimă, versurile sunt alambicate.

Dar asta este doar părerea mea, Sofy!