La marginile clipei de uimire

mă doare drumul

şi îmi cere vamă.

Lumina răsărea sub frunte –

sub ochii mei

ce înăuntru plâng.

Mi-e trupul ostenit de aşteptarea

timpului tău

trecând... în timpul meu.

  sunt doar tăcerea

  decupată din

  perechea de aripi

  care îşi arde zborul 

  în necuprinsul inimii



  adâncul cerului

  din răsăritul privirii

  şi-a închis strălucirea

  în colţul unui anotimp

  nenăscut încă



  amurgul adoarme clipe;

  scriu în imagini

  alunecând în vise tăcute

  povestea picăturilor de rouă

  rătăcite cristale zidite în gând



  fragment de…

în pridvorul iubirii
toamnă

culoarea din suflet
picură lacrimi
redimensionate
în gutuiul inimii

dintr-o piatră spartă
ecoul gândului
în frunze arămii
stafie amintită
peste umbre

nu vorbesc de semne zodiacale

sau dacă mă regăsesc în alții

pe mine sau pe tine

nici despre iluzii

cum și când dispar

în peșterile din tine

cel mai bun semn

întâmpinându-mi povestea sângelui

ești tu

care mi-atingi pielea

cu-n vis nesfârșit…

Cineva tot semăna așchii

în adormitele clipe

amortizând trosnetul lămpii 

în care ardea gazul tăcerii

împrăștiind raze plăpânde

în bezna zilelor reci.  

Și pluteam în derivă pe unde albastre

lipiți de un catarg zidit între stele

tot așteptând să atingem 

țărmul făgăduinței.  

Apoi ne-am înhămat amâdoi la jugul sfințit pe altar

pe un drum presărat  cu trandafiri

albi, roșii, și…

Plâng florile din când în când,

inimi sărace fără ploi

ce nopţile-şi petrec pe rând

în două lacrimi de strigoi.

Măruntă lume şi murdară,

icoane, sfinţi din lumea lor

privesc cum florile-şi omoară

miresme-n glas sfâşietor.

Şi nu se-dură să-i mângâie

petala-n lacrimi seci pictată

când fumul rece de tămâie

sărută frunza nestemată.

Sunt mii şi mii de flori ucise

la tot atâtea-aniversări,

prin…

și nici punct nu sunt

poate un experiment

în care candela nu se stinge

niciodată

vor trece nopțile pe rând

șuierând trenuri

prin haltele minții tale

până când fântâna unui gând

se va umple de apa iubirii

și atunci vei ști cu adevărat

de ce stelele se scutură mereu pe picioare

când intră în casa cerului

de ce pietrele tac

și cuvintele își spală fața

în…

De când ne-am învecinat sentimentele,

dorul are culoarea chemătoare a surâsului tău,

iar adresa răspândirii mele

a învățat să-ți iasă în cale.



tu știi că ploaia este udă

și tulbură somnul peștilor

de fiecare dată?



un sărut pe care am învățat să ni-l tot furăm

unul altuia,

face ca dragostea să semene

cu rugăciunea întrupării dinaintea păcatului.



ne va spăla oglinda mărilor

de toate gândurile care ne…

O stea a căzut pe lacrima ta ,

Până să ajungi la mine ,

Pe o stradă din Făurei ,la numărul 19 ,

Iei trenul ,trebuie să cobori

Într-o staţie cu nume frumos ,, a fericirii ,,

Iar dacă ţi se întâmplă să vii pe jos

Şi râzi , încât ţi se pare că râsul tău

E chipul ţării,

Sau eşti prea tristă ,atât de tristă ,

Încât îţi aminteşti imediat cum te cheamă ,

Şi tot la mine vrei să ajungi.

Trebuie neapărat să treci prin

Locul acesta cu nume…

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios,

Cu niciun fel de amuletă

Nu am zburat silenţios.

De ţi-aş cânta o canţonetă,

Pica-va măr de sus în jos.

Consultă-mă la bicicletă

În zale-atent, minuţios...

 …

un pustnic își scutură veșmintele deasupra prăpăstiilor

adună semințele încolțite de lupi

răsădește o pădure două trei

încearcă un tangou…

E o vreme de toamnă în toate...

Copacii îmi plâng pe margini de drum,

În ochiul de cer cu frunze uscate

Se-nfig vălătuci de nori și de fum.

Se sting în amurguri focuri uitate

Lumini s-aprind într-un spart felinar

Din cețuri, dantele fine, brumate

Țese frigul nopții straie în dar.

Tăcerii îi spun s-aștepte cuminte

Lângă gutuia ce-am pus-o în geam,

E vreme de toamnă-n noi și-n cuvinte,

Și nici…

Cald şi frig,

muzică şi culoare,

cafea, ţigări, femei,

puţină închisoare,

fie ea armată, căsnicie,

de ce nu chiar… monastire.

Să nu-mi rupi bluza,( Doamne, fereşte!)

E scumpă foc şi alta n-am să-mi iau;
O floare-n dar, când dorul te topeşte,
Şi-atunci un ceai fierbinte am să-ţi dau.

La o cafea pe o terasă mică,
Vom povesti ce vise mai spoim;
Cănd vei privi cum luna se ridică,
Am să încerc cu tine-un half-taim.

Sunt tată de copil sărac

cu şapte vile şi-un conac

şi mă tot zbat să-i iau maşină

cu două uşi şi fără splină.

Cu piele roşie, fireşte

să stea pe loc cine-o priveşte,

cu bordul crem, c-aşa vrea el,

deşteptul tatei băieţel.

I-a luat mămica lui ciocați

şi-un lănţişor pe omoplaţi,

un ceas bătut cu nestemate

să dea gagicile pe spate.

Acum e-n studiu la liceu

repetă anul doi mereu,

că n-are…

m-aplec

deasupra acestor tǎceri

respirându-le depǎrtǎrile

ca pe gura de aer rǎmasǎ-ntre noi

de câte ori îmi ridic fruntea

o apasă norii

cu o povarǎ fǎrǎ suflet

așezându-i de-a latul umbrele vieții

alături

inima-și soarbe pocalele cu amintiri…