În urma noastră

Adânc, în lumina lunii…

* * *

Scoică de ape -

O maree ascultă…

când ȋn torent te avânți

amintește-ți să-ți stăpânești elanul

să știi că-n ape învolburate

bătăile se întrerup

copil naiv

ȋnlǎcrimat cǎ jucǎria s-a stricat

până la oase plângi durerea

frângându-ți-o cu-n țipǎt

în ecou…

cu şoaptele

şi tu

nici nu vezi

cum

urechea mea

e pâlnie aşezată

peste gura ta

să-mi ascult

bătăile inimii

când

le vine timpul

şi le asez

de jur-mprejurul meu

să-mi încălzească  

noaptea

cu tine. 

05.02.2014, ora 11’42’’

ieşim spui

mi-am îmbrăcat tristeţea pe dos bombăn

se schimbă vremea ajung nerostitele tale până la mine

un aer de primăvară îmi pătrunde din zâmbetul tău în piept

nerăbdătoare eşti deja pe trotuar

lasă şireturile şi eu mi-am lăsat un nasture la bluză descheiat

şi ia-mă de braţ să nu creadă amiaza asta curioasă că suntem certaţi

casa ne flutură perdelele în urmă

se aud nişte valuri

sunt de la tine întreb

da mi-am…

zvon de clopoţei,

în tropot de copite

mijlocul iernii

nici faraonii nu sunt nemuritori îngropaţi aiurea

sub imposibile cuiburi unde nu le mai cântã stelele

doar legendele par sã trãiascã ceva mai mult

între douã naşteri şi o trecere prin haos

mã întreb de unde mi-a rãmas doar muzica aceasta

care parcã vine din rãdãcina unei lacrimi

...................................

fiecare stea a stat cândva în pliscul unei pãsãri de foc

iar un copil ciudat venit parcã dintr-o zbatere de aripi împletea galaxiile ca şi…

parcă mai făcuse cândva rondul acesta

aruncase ochii cât să zgârie cerul

în pădurea vecină mirosea a ghiocei și a silabe arse

tolba mult prea mică pentru stoluri atât de înalte

ducea degetele înghețate și câte ceva despre tine într-un cuib

am intrat în cursă mirajul meu e șchiop de patru-cinci mile

s-a răsturnat odată pământul pe el

l-am descoperit abia când respira prin soare

cum să-l mint că s-au întors păsările pe același…

Degeaba plâng, degeaba încă plouă

pe geana mea cad fulgere târzii,

se odihnesc în palmele-amândouă

dorinţe vechi care sperau să vii.

Eşti mai frumoasă-n gândurile mele

bate-n perdele vântul prea grăbit,

pervazu-i plin cu picături rebele

şi umbra lor tristeţea mi-a trezit.

Poate priveşti fereastra ca şi mine

fără să ştii că dincolo de vis,

îmi este dor de ploi ascunse-n tine

şi curcubeu-albastru…

umbrele au venit în arenă să privească

să-şi aşeze capul pe un alt corp

cu un alt strigăt de viaţă

în dulăpiorul personal

sunt orânduite sentimentele

şi cămăşile de in ce le îmbracă

zorii spală picioarele celor pierduţi

şi regăsiţi

le ridică privirile

în manşeta privirii stă ascuns ecoul

care te îndepărtează de propria casă

de la tiv în jos

supărarea are tălpi de carton

nu poate pleca…

* * *

Spirală de nimb -

Chipul serafic…

între cer şi pământ,

mi s-a cumpărat un loc.

Nu mai era

niciunde în altă parte.

Iubeam pământul,

dar priveam spre cer.

Am intrat

în jocul vânzărilor

şi am învăţat să (mă) vând.

Îmi ziceam

că poate voi găsi

vreun cumpărător de loc,

locul meu, dar

viaţa mi-a arătat schimbul,

mi-a oferit o frântură pe pământ

şi…

creta de os desenează

pe toate drumurile soarelui

umbra pe care cresc solzii apelor

când mai deschid cate-o aripă

morţile se îmbulzesc…

Creatie video : Angela Iosif

https://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0…

de unde să știu că ploaia venise numai pentru mine

în jurnalul acelea de la capătul bulevardului

ia și tu i-am șoptit unui mâine

până și cântărețul-nord a plecat fără să-mi lase un semn

se făcea amurg

pe cealaltă parte se înșiruiau diguri aici drumul ducea spre cuburi verzi

îmi udase inima

mă înecam de la tălpi până la tine

m-am răsucit cât să derutez tabloul

aș fi vrut să-mi rămână măcar o mână afară să mă pot…

Femeia… ca un şarpe de mătase

perversa cu surâs de catifea

un brânci ce te impinge în crevase

un scorpion crescut în palma ta…

Mai plânge o mamă la poarta-nserarii,

Iar vine o noapte străină şi rece

Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării

Şi-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece.

E-atâta durere,  de-i curge prin vene,

O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, 

Se-mprăştie lava, va face cangrene,

De gânduri flămânde, hrănindu-i coşmarul.

Se-ntunecă viaţa, iar patul odihnei

Aşteaptă să-şi culce durerile toate,

Se-apropie ceasul…

Femeia... o sculptură de mătase,   

o vrajă cu surâs de catifea,           

o rază de speranţă în crevase,        .

o floare tremurând în palma ta.    

Femeia... cât mister în ochii ei,   

o fulguire, și mirarea te-a furat,    

o uiţi uşor, deși pe brațe vrei  

să te mai prindă iar cu un păcat.   

Femeie spui? Şi cu tăcere-a nins:           

candoare, poezie și-un pian,                 

te simţi ca…