Destinul își flutură perdelele ca o casă

[Simion Cozmescu]

ieşim spui
mi-am îmbrăcat tristeţea pe dos bombăn
se schimbă vremea ajung nerostitele tale până la mine
un aer de primăvară îmi pătrunde din zâmbetul tău în piept
nerăbdătoare eşti deja pe trotuar
lasă şireturile şi eu mi-am lăsat un nasture la bluză descheiat
şi ia-mă de braţ să nu creadă amiaza asta curioasă că suntem certaţi
casa ne flutură perdelele în urmă
se aud nişte valuri
sunt de la tine întreb
da mi-am amintit noaptea aceea când îmi spuneai
"aş vrea să te înlănţui cu toate vocile mării"
Doamne ce serios erai
iar tu zâmbeşti acum mai seducător decât voi putea eu ţine minte
nu stăm mult un petec de cer răsună în lumina deja udă

deschide ochii iubitule întoarce-te
lasă-mă aici

tresar
pupilele încă nu se pot obişnui cu absenţa ta
destinul îşi flutură perdelele
noaptea vine ca o dezlipire de retină

[Simion Cozmescu]

Vă mulţumesc de citire, comentarii şi apreciere!

[Ion Lazăr da Coza]

Mă simt înlănțuit cu toate vocile... poeziei!

Felicitări.

da Coza

[Chris]

frumos, foarte frumos! n-aş mai fi adăugat "ca o casă" în titlu, dar mă rog, viziunea aparţine autorului

[Corina Militaru]

Foarte frumos, deosebit, mi-a plăcut. :)

[Mihaela Roxana Boboc]

Ce tablou frumos al dragostei!

”se schimbă vremea ajung nerostitele tale până la mine
un aer de primăvară îmi pătrunde din zâmbetul tău în piept
nerăbdătoare eşti deja pe trotuar
lasă şireturile şi eu mi-am lăsat un nasture la bluză descheiat
şi ia-mă de braţ să nu creadă amiaza asta curioasă că suntem certaţi”

M-a sedus acest poem!

[Sofia Sincă]

Un vis frumos, un poem de dragoste expresiv, picurat abundent cu declaraţii înfocate, uşor erotice.

Mi-a plăcut!

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

da mi-am amintit noaptea aceea când îmi spuneai
"aş vrea să te înlănţui cu toate vocile mării"
Doamne ce serios erai

Frumos tablou!