soarele nu e doar un ou de pasăre măiastră

[Calotescu Tudor Gheorghe]

nici faraonii nu sunt nemuritori îngropaţi aiurea
sub imposibile cuiburi unde nu le mai cântã stelele
doar legendele par sã trãiascã ceva mai mult
între douã naşteri şi o trecere prin haos
mã întreb de unde mi-a rãmas doar muzica aceasta
care parcã vine din rãdãcina unei lacrimi
...................................
fiecare stea a stat cândva în pliscul unei pãsãri de foc
iar un copil ciudat venit parcã dintr-o zbatere de aripi împletea galaxiile ca şi cum erau un fel de vatã de zahãr ars care-şi aştepta spirala
apoi ca şi când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers au apãrut cuvintele
fiecare rostire era o nouã lume
abia apoi când nu a mai ştiut de unde începuse joaca
şi nici unde sã mai gãseascã loc pentru câte rostiri mai avea de rostit
împreunã cu magica rotire a apãrut oul acela
mai apoi şi întrebarea si poate si filosofia
dar cum era aşa greu sã plângã singur pe muzica aceasta
pe care chiar nu mai ştiu de unde o ştiu
chiar înainte de a umple cu oceane pãmântul
a început sã gândeascã viaţa lumina iarba
nu ştiu nici acum de ce a fãcut fluturii
poate sã nu uite frumuseţea aripilor nãscãtoare
chiar şi întunericul s-a revãrsat abia atunci când ochii de cristal s-au închis în ei
într-o adormire de duminicã s-a nãscut visul
şi paradisul
de iad ne-am ocupat noi dupã ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
...............................
nu studiez dezastrele nãscute dintr-un sãrut
nici moartea pe cruce nici învierea de dupã
oricum îmi este de ajuns o apocalipsã dupã fiecare îmbrãţişare

[Calotescu Tudor Gheorghe]

va multumesc din suflet!

[Corina Militaru]

de iad ne-am ocupat noi dupã ce nu ne-a mai ajuns
fericirea :)

Mi-a plăcut!

[Mihaela Roxana Boboc]

mã întreb de unde mi-a rãmas doar muzica aceasta
care parcã vine din rãdãcina unei lacrimi

.........

într-o adormire de duminicã s-a nãscut visul
şi paradisul
de iad ne-am ocupat noi dupã ce nu ne-a mai ajuns
fericirea

Cam așa stă treaba cu iadul. Ne e prea frică de fericire și am înlocuit-o cu iadul. Bine punctat!

[Sofia Sincă]

Interesantă geneză pusă pe un basm candid, urmărit de o muzică divină. Textul crează imaginea unei pelicule uşor colorate, însoţită de o melodie lină interminabilă... Poate prin iad îşi schimbă suaveitatea.

Am citit cu încântare. De apreciat alcătuirea, chiar dacă alunecă spre epic.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Geneza în viziunea Calotescu, supraviețuitor a mii de apocalipse.

Încântat,

da Coza