să așezăm tablourile față în față al meu e proaspăt

al tău izbitor de aproape

câte culori se revarsă

ce scenă memorabilă în arhiva pandorei

nu sunt particule de tine este însăși atmosfera

dintre zero și exuberanță

cuprinsă de febră

studiezi medicina sufletului

din creionul fosforescent cresc brațe

toate sunt ale tale

ale mele sunt trucuri în ele mă încurc când vreau să cânt la pian

hei îți trebuie…

Suntem doar noi şi vântul între ramuri

parfum de flori pe fruntea unei clipe,

se scutură aievea tăcerile din geamuri

iar şoaptele în rouă încep să se-nfiripe.

Piciorul gol prin iarbă-i ca o sărbătoare

din caledare sfinte păstrate în altar,

iar umerii-n lumină dau cerului culoare

făcându-l să tresară pe-al zărilor hotar.

Suntem doar noi, in trecerea prin viaţă

o altă galaxie ne va primi-n curând,…

mi-am lăsat cuvintele la tine.

Să nu fie singure.

Să le îmbrăţişeze pe ale tale.

Să simt sărutul

şi zgomotul lor în mintea mea. Ai plecat

într-o noapte pustie de stele

şi n-am simţit atunci. Încă auzeam ecoul

lor,

al cuvintelor. Acum

nimic

şi

nimic nu doare mai tare

decât tăcerea cuvintelor din tine.   

aş vrea să ştiu

cum se coboară-n…

Amurgul se lăsa uşor pe streaşina genelor

privirea se împletea cu flăcări roşii oglindite în zare

prin mine trecea umbra unei păsări în zbor

devenisem statuie cu lacrimi pe soclul unei clipe târzii

învăţam să fiu singur cu gândurile şi grijile mele

învăţam să te găsesc în ochiul stâng

nu pot vorbi de fericire în egală măsură

eu ştiam cuvântul tu ştiai să-mi dăruieşti înţelesul lui

uneori zâmbeam alteori mă strigai cu buzele strânse

îmi pieptănai…

aș fi vrut să fiu vultur să-mi întind aripile

peste toate arterele plesnite să zăresc de departe prada-capodoperă

pusă la uscat sub ape

când mi-e foame să traversez oceanul în cantități cameleonice

ghearele să răsădească lejer copaci acvatici nimic mai mult

prin setea de odihnă să-mi agăț oglinzile plictisite

aș fi trăit o mie de ani într-un colț de stâncă

probabil am citit mult despre zboruri

am curajul am…

Într-o zi am să mă duc în mine

Şi-o să mă ofer tuturor sufletelor tale -

Ce piept încâlcit ai pe dinăuntru!

Voi sta cu inima goală în pragul gândului tău -

Sper să fie întuneric acolo şi muzică surdă şi cerneală multă.

Cu stiloul îmi tot trimit iubirea dintr-o lume într-alta,

Ca şi cum nu tot pe tine te-aş rescrie.

Aşa mă remontez eu

După ce am lăsat să-mi crească lei poetici în suflet.

Cu ce să-i…

sunt un vis pe care lumea

nu-l mai poartă-n nici-un gând

o ideie reclădită într-un lagăr mut de sori

sunt o stinsă împletire

când înveşnicit în mine

vine-un val împins de sare

să o lumineze încă

spre-a cărării mele poartă

un ocean de plânse raze

către-o lume ce prin artă

nevăzută-n trup de cer

se ascunde-n dulci izvoare

se arată-n liră cum

o iubire otrăvită…

M-am trezit devreme să nu întârzii

la spectacolul dat de târzii revelații.

Deocamdată ascut

pe gresia nepătrunsului

foarfeci potrivite

pentru coada unei superstiții

miorlăind în rezonanță

cu dinamica alegerii dintre

decât niciodată

și

mai bine mai târziu.

Bună dimineața,orizont utopic!

Pipăindu-te, îmi pare că simt

plăcerea divină

de a nemuri

misterul prietenos al radiațiilor …

Pianul

Un pian păstrat prin vremuri, învelit cu praf de timp,

Simțind mângâieri pe clape și le amintește-ndată.

Stă stingher, gândind la clipe trăite-ntr-un anotimp,

Când alina cu-al său cântec o inimă-ndurerată!

Simte iar vibrări în suflet, de departe și de-aproape,

Învelindu-se prin corzi, pătrunzându-le ușor,

Parcă-ar vrea să cânte iar, cum cânta târziu în noapte,

Când curgeau pe clape lacrimi care izvorau din…

când ochii plouă norii din cerneală neagră

buzele tac frământând cuvintele

e stare de rană după cum vezi

interiorul a ieșit de sub copci demult

și toate umblă alandala prin mine

s-aude sarea cum lovește pereții

mâna invizibilă cum taie aerul

prima dată e destinul

e scris pe undeva

și trebuie să se împlinească

a doua oară ești tu umblând cu solnița prin tine

împrăștiindu-te ca să fii…

Sunt trubandurul viselor pierdute

între iluzii vechi şi regăsiri,

sperând ca cineva să-i împrumute

din farmecul trecutelor iubiri.

Pe fruntea mea se sprijină-nserarea

când umbrele miros a flori de tei

şi-n părul meu şi-a rătăcit cărarea

aceeaşi clipă care tu n-o vrei.

Un trup ascuns între statui de ceară

cu ochi neliniştiţi ca un sărut,

e tot ce-a mai rămas de-odinioară

când lebăda şi visul s-au…

Da, mă iau întruna de tine!

Şi ce-i cu asta?

Îmi izbesc tâmplele de golul tău după bunul plac,

Numai, aşa, ca să aud cum cântă.



Ce putred e aici! Ai lăsat cumva iubirea să intre

Fără să se descalţe la uşa pieptului?

Ai grijă! Dragostea vine, dar nu din generozitate,

Ci dintr-o plictiseală agonică.



Ahaaa, de aia ţi se opreşte ţie zâmbetul ăla tâmp pe buze:

Te-ai…

Sprijinindu-mă de vise

M-am așezat pe margine de timp,

Când deodată mi-am întors privirea!

Și orice gând în zid l-am prefăcut,

Ca mai apoi să-mi înțeleg menirea!

Un munte de-ntrebări mi-am ridicat,

Să nu-l pot trece-acum cu ușurință!

Dar amintiri încet l-au sfărâmat

Iar eu m-am îmbrăcat în neputință.

Azi m-am întors acolo unde clipa

Din drumul ei s-a mai oprit puțin,

Unde un zbor perfid mi-a frânt aripa…

sfârşit prelung de anotimp…

lumină neagră, timp bătrân…

nu e păcat să scoți lumina dintre ferești și să zidești în fiecare noapte

o femeie în tine

și ziua să se surpe din brațele ei

să o zidești până când apa devine sete și trupul foame până când trebuie numai o cărămidă

pentru noaptea ce vine

nu e păcat să re-zidești în fiecare noapte femeia precum o biserică arsă

de…

nu îl voi scrie

dar am să-ți las cuvintele

undeva la îndemână

în frigider

sub pachetul de unt



n-ar trebui să îți fie

prea greu

la cafea dintotdeauna

tu ai avut un puzzle

prin cap



oricum le vei așeza

va fi despre tine

și oricum îl vei citi

de la început

sau de la sfârșit

vei…

De când tăcerea mă înalţă