vreau să mă mai nasc odată

[LUMINITA SCOTNOTIS]

sunt un vis pe care lumea
nu-l mai poartă-n nici-un gând
o ideie reclădită într-un lagăr mut de sori
sunt o stinsă împletire
când înveşnicit în mine
vine-un val împins de sare
să o lumineze încă
spre-a cărării mele poartă
un ocean de plânse raze
către-o lume ce prin artă
nevăzută-n trup de cer
se ascunde-n dulci izvoare
se arată-n liră cum
o iubire otrăvită
îşi mai plânge veacu-n scrum
sunt concepere-n erată
o pribeagă crustă-n cioburi
de umbră premergătoare
o atingere de timp
orbul nins de încercări
şi chemări viclene pofte
ce m-au obidit de vlagă
şi de picurul de suflet
şi-aş mai fi ca altădată
mortul lungilor plecări
că aici groaza mă roade
şi trădările mă dor
aIungând râsul privirii sec
din susurul de lumină
mă îngrop acum de viu
în trecut arderea nopţii
cel ce poartă-n cochilie de nimic
pulberea sa
daţi-mi ochii peste tâmple
şi trăirea-n ultim ger
vreau să mă mai nasc odată
de cerneală doar o clipă
sclav de bună socoteală
sare prinsă-n pieptul crucii
că-s un vis pe care lumea
nu-l mai poartă-n nici-un dor

[Sofia Sincă]

Eul poetic suferă de neputință, de ratarea iluziilor după care tânjește. De remarcat cursivitatea poemei, mesajul care pulsează sub versurile triste.

Admirație, Luminița”

Sofy

vreau să mă mai nasc odată - bănuiesc că ai vrut ...o dată.

[Ion Lazăr da Coza]

vreau să mă mai nasc odată
de cerneală doar o clipă
sclav de bună socoteală
sare prinsă-n pieptul crucii
că-s un vis pe care lumea
nu-l mai poartă-n nici-un dor

Superb în tristețe și adevăr!

da Coza

[gina zaharia]

de o mie de ori de te-ai naște, tot poetă vei fi:)

[Ionel Mony Constantin]

 De-ar fi să te mai nasti odată

Şi vei fi iar increstinată

Voi fi prezent, asa visez

Să te văd goală... la botez

[Chris]

Frumos Luminiţa!