Da, mă iau întruna de tine!
Şi ce-i cu asta?
Îmi izbesc tâmplele de golul tău după bunul plac,
Numai, aşa, ca să aud cum cântă.
Ce putred e aici! Ai lăsat cumva iubirea să intre
Fără să se descalţe la uşa pieptului?
Ai grijă! Dragostea vine, dar nu din generozitate,
Ci dintr-o plictiseală agonică.
Ahaaa, de aia ţi se opreşte ţie zâmbetul ăla tâmp pe buze:
Te-ai îndrăgostit!
Ce? Zici că nu mai ai loc de-atâţia fluturi?
Eu cred că e sufletul care îţi spune:
Dă-te mai încolo, creiere,
Că vreau să-mi iubesc jumătatea!
Adaugă un comentariu
Aș da altă formă versurilor 9-11. Prea-s (de) poveste.
da Coza
Interesant! citit cu plăcere,...
Ludic, tineresc, interesant. Dialog cu sufletul. Partea lui de discurs o subîntelegem.
Mi/a plăcut ideea și alcătuirea bazată pe suprarealism.
Felicitări!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE