Lupta

[Karate-ka]

Într-o zi am să mă duc în mine
Şi-o să mă ofer tuturor sufletelor tale -
Ce piept încâlcit ai pe dinăuntru!

Voi sta cu inima goală în pragul gândului tău -
Sper să fie întuneric acolo şi muzică surdă şi cerneală multă.
Cu stiloul îmi tot trimit iubirea dintr-o lume într-alta,
Ca şi cum nu tot pe tine te-aş rescrie.
Aşa mă remontez eu
După ce am lăsat să-mi crească lei poetici în suflet.
Cu ce să-i hrănesc?
Aici viaţa mea e de iarbă…

Dar într-o altă zi, ultima zi, am să mă ridic în mine
Şi-o să plec atunci cu toate sufletele tale
Să te exist.

[Vasilisia Lazăr]

Frumos! Îmi place și ideea.

[Ion Lazăr da Coza]

Uneori - am mai spus-o - mesajul obligă la un anumit epic. În cazul de față, poezia însăși e o metaforă. Că puteai introduce niște artificii lirice, este evident! ...Fie și (măcar) o altă topică.

Drag,

da Coza

[Sofia Sincă]

Ei, de data acesta ai cam întrecut măsura cu povestitul :))) Schimbă puțin tenta de poveste și rămâne un poem stas. Îmi plac ideile tale și modul suprarealist de  a le dezvolta, însă prea sunt puse așa cum vin din gând. Mai trebuie cizelate și ele puțin. Stofă ai, cât cuprinde.

Cu prietenie, Sofy!