Într-o zi am să mă duc în mine
Şi-o să mă ofer tuturor sufletelor tale -
Ce piept încâlcit ai pe dinăuntru!
Voi sta cu inima goală în pragul gândului tău -
Sper să fie întuneric acolo şi muzică surdă şi cerneală multă.
Cu stiloul îmi tot trimit iubirea dintr-o lume într-alta,
Ca şi cum nu tot pe tine te-aş rescrie.
Aşa mă remontez eu
După ce am lăsat să-mi crească lei poetici în suflet.
Cu ce să-i hrănesc?
Aici viaţa mea e de iarbă…
Dar într-o altă zi, ultima zi, am să mă ridic în mine
Şi-o să plec atunci cu toate sufletele tale
Să te exist.
Adaugă un comentariu
Frumos! Îmi place și ideea.
Uneori - am mai spus-o - mesajul obligă la un anumit epic. În cazul de față, poezia însăși e o metaforă. Că puteai introduce niște artificii lirice, este evident! ...Fie și (măcar) o altă topică.
Drag,
da Coza
Ei, de data acesta ai cam întrecut măsura cu povestitul :))) Schimbă puțin tenta de poveste și rămâne un poem stas. Îmi plac ideile tale și modul suprarealist de a le dezvolta, însă prea sunt puse așa cum vin din gând. Mai trebuie cizelate și ele puțin. Stofă ai, cât cuprinde.
Cu prietenie, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE