Motto:

"Un om are o singură patrie, restul sunt ţări." (Octavian Paler)

Sabina nu există-I un copil

Năzbâtios cum sunt mai toţi puştanii

Care încearcă-n modul lor subtil

Să-şi depăşească printr-o poznă anii

Sabina nu există-I un…

Și tramvaiul urca încet

pe stradă

vântul plimba alene

frunze arse hârtii

pași

fețe de ceară presată

și tramvaiul nu se oprea

în stații

oamenii lipeau pe geam

nasuri ochi ziare

tăceri

se scurgeau prin tabla ruginită

în băltoace

în găuri de grenadă

în tic-tac de ceas fără limbi

pocneau

jocuri de artificii

focuri

(AV)

Mijind ochii

printre pleoape grele,

de rând, oamenii

cu fruntea lată

căutau… cuvintele.

Cufundat în tristeţe

cu capul înclinat pe umăr,

privea înainte

şi se lăsa învăluit

de pasiuni nestrunite

peste lunga unduire

a trupului

conturându-se în lumină.

Din pleoape grele… clipea.

doi fluturi albi camuflați în ninsoare 

cuceresc înălțimile

doi hoți deghizați în îngeri

evadați din adăpostul umbrelor

să-și umple aripile de ecoul luminii

al zborului tiptil spre soare

doi fluturi albi suntem

într-un ecosistem haotic

aripile ne cad pradă înghețului

deși

în noi arde un foc tandru

întețit de vântul care ne poartă și ne dezbracă de haina tăcerii

savurăm țipătul goliciunii acolo unde atingerile sunt interzise…

AICI SE-NVÂRTE ROATA

ziua aceasta

singura care învârte uterul lumii

în carnea mea tatuată

efemerul

ca o limbă de şarpe ţipă sângerat…

nu calea somnului se revarsă în tragedia mea desuetă

recunosc

sunt o sinistrată cioplită după chipul tău

nu însingurarea iluziei îmi ține pelerina pe umeri

ci acel râu de dragoste oprit la stăvilar



m-am clonat în mii de exemplare

înainte ca pânza să-ți acopere ochii

eu înaripata lumii

eu văraticul măr ce îți face inima să bată

cu o sută douăzeci bătăi pe minut

am adunat infinitul

și l-am încălțat în pantofii cu care îmi umbli în…

Dacă doriţi cumva să accesaţi

Pe internet, frumoasa mea iubire

Vă dau un link  să mi-o mai căutaţi

Să mă înfrupt din nou din fericire

Din ea a mai rămas foarte puţin

Şi parţial deja e expirată

Majoritatea e  recycle bin

Şi nu mai e de nimeni acceptată.

Am încercat să o mai…

mă aşez pe banca veche

cu vopseaua scorojită de timp

pentru a-mi odihni oasele...

ai venit... şi spui

că vrei să-mi fii alături?                                     

pleoapele se zbat uşor

pentru a izgoni amintirile

ce-mi impresionează retina

şi îmi inundă sufletul...

parcă ieri te-am văzut întâia oară...

mi-ai strâns delicat mâna,

mi-ai mângâiat părul,

mi-ai sărutat ochii şi buzele...

am crezut în…

(a se incanta impersonal,

dinăuntrul către în afara

eului cunoscut)

Din forță foame,

stâncă și furtună,

mistuitor, măreț

și avântat.

Nu are loc să-ncapă,

grozăvie,

cutremurând

fiind cutremurat.

În vast imens,

potopitor, urgie

în necuprins

atotcuprinzător.

Și fără țărm

chemând la armonie,

din gândul veșnic

neîncepător,

topind, curgând

și mângâind să fie

nemaifiind

prezent dar…

Pământule, tu, frate mai mare,

care ne ţii în braţe de mult, de prea mult timp,

mai dă-ne-a ta iertare şi de această dată,

mai ţine focu-n tine, mai potoleşte-o apă

şi nu te răzbuna.

Tu ,care ai grijă ca-n iureşul mişcării

să nu simţim rotaţii, să fie somnul lin,

mai iartă-ne o dată, alungă din blesteme,

pentru răul ce-l facem şi că te-am istovit;

mai dă-ne încă hrană,

mai potoleşte setea, mai dă o şansă vieţii

şi-atunci vei fi…

Lumină din Iași

Un Iași cum nu mai e pe lumea asta

Mi-a deschis ferestre de zăpadă

Căci lumina a-nceput să vadă

Cum primăvara-și pregătește glastra.



Zadarnic frigul se mai zbate-n lese,

Vor înflori păduri de lilieci

Și pașii ne vor duce spre poteci

Cu dor purtat în gânduri de mirese.



Mă regăsește Iașul iar acasă;

Doar tinereațea-mi pare, s-a…

Sosirea mea ar fi adus pe-o rugă 

Holde rămase-n câmpuri neculese, 

Aș fi venit dar aș fi pus pe fugă 

Atâtea zvonuri despre lacrimi…

Vei retrăi târziu plăcerea-acestor clipe

Când sufletul te roagă aproape să îi fii

Şi păsări duc spre cer amurgul pe aripe

Lăsându-ţi ţie visul din nopţile târzii.

Trăieşte-l azi, iubito, nu-nlătura c-un gest

Plăcerea de-a rămâne iubirii un simbol,

Ne ninge pe la tâmple şi timpul nu dă rest

Din clipele pierdute în propriul nostru rol

Iubeşte trandafirii şi mâna ce-i oferă

Pădurile sunt pline de umbre şi culori,

Înaintând în…

câteodatã
îndrept pe mirarea ochiului lumina
ce te curbeazã atât de frumoasã

şi o înlãcrimez
c-o geanã de pelin peste vinul sânul tãu
sã-ți încolțească de ciudă luna pe umăr

iar ea albastrã
clipeşte şi se dezbracã a lumânare
cu care îmi ești dincolo decât pot vedea

cîteodatã

se-ntorc copaci din pribegie 

la cuiburi sub streșini de-april 

și-atins de mirare-n regie

de gălăgie

un graur de cer pueril

varsă mii cu virgulă chil

de ou energie

și cum aș zice de frunză

și cum aș vedea o pădure 

cuvântul din ochi e o spuză   

de fluture

s-așează crud gol ca o pânză

de amintire verde pe…

îmi deschid cerul sub Cer

pe patru petale

una pentru simfonie

alta pentru albastru

a treia pentru fericire

şi ultima pentru suflet



inima îmi bate clocotind sub umbrela

coastelor mele protectoare

picuri de soare îmi sar

din pielea întinsă peste ele



sorbim cocktailuri prin trestii

din cerul meu…

Sărbători laice



Astăzi e sărbătoarea pământului,

mâine, a apei…

poimâine,

mai găsim noi ceva,

fără legătură cu oasele acelea străvechi,

mirosind a tămâie şi smirnă.



Disciplinaţi, importanţi şi patrioţi,

stingem lumina la ora stabilită,

bem apă

cum bunicii beau cândva agheasmă,

mâncăm o bucată de pâine

fără cruce

şi ne bucurăm de sărbătoare!.



E atâta linişte când nu mai tună nimeni : “Vreau să Te văd!”,

când…