dacă ai şti cum se

iubeşte

asta înseamnă credinţa ta

o apă despicată de

oameni trec vieţile lor frânte

într-atâta mă dor genunchii pe sub care

dumnezeu a făcut lumea nu mi-e

greu să-mi bat inima asta cât

un popor care aleargă spre libertate

sunt cea care sunt urmează-mă şi

escadrile de lăcuste năpustesc

cerul celorlalţi noroios de patimi să

dovedesc

culoarea sângelui potoleşte

zeii într-un inel de lună

roşu…

ce bine doare durerea

pe redute unde timpul

tresare în aburul rănii purulente

vibrează măgurile sub privire

frunza devine verde clar

şi dimineţile sunt mici

(precupeţe scunde care

vând petale de nori sângerii)

pleoapa mijită se scurge-n travaliu

o nouă zi se naşte

ce bine doare durerea

vântul poartă o umbră-nspre sălcii

zumzet şi frenetice lumini se-ntrec

fata morgana zâmbeşte un curcubeu

peste…

Ascultă, mare, mă mai ştii

Când ne-mpărţeam în poezii?

Tu-mi dăruiai un val deschis

Pe care cântecul mi-am scris



Şi mi-ai şoptit de multe ori

C-adâncul îţi e plin de sori,…

ne-mparte domnul toate pe din două

câtă dulceață e atât venin

câte gunoaie sunt atâta rouă

astăzi bobocul  și apoi un spin

povestea noastră chiar e-o simetrie

în care încercăm să regăsim

legenda care-ar fi putut să fie

pe muchie de cuțit apoi trăim

dar repetăm aceeași tragedie

purtăm povara fructului oprit

și rușinați plecăm în pribegie

știind că din păcate am greșit

Vei afla prea târziu de-a clipei neputinţă

şi-ai să te-ascunzi mereu în liniştea din flori,

pe-un cer fără icoane îmi vei jura credinţă

luându-mă din umbre în revărsat de zori.

În inimi fără vetre vei arde nerăbdarea

când pleoapele-n clipire te fură câte-un pic,

păstrându-te-n fereastra unde-a bătut uitarea

dar n-am putut din suflet, la ea să mă ridic.

Târziu sau prea devreme vei şti cât te iubesc

cu-amurgurile mele şi…

La masă auzit-am vestea crudă

Că mâine poate vine un notar

Ca să semnez cu mâna tremurândă,

Vânzarea casei, salcâmul din  hotar...



Din ochii goi  simțeam curgând pe-o…

poemul meu nu e bărbat…

orb și albastru

așa m-ai catalogat fără explicații

m-ai închis într-un portret al zilelor însorite

dar plouă iubite…

DESCINDERE

ai tapetat pereţii casei mele cu așteptări

labirinturile au trebuit să îmblânzească respirația spaimei

la fiecare răscruce minotaurul pândeşte

secondat de un sfinx nemilos

întrebarea își scoate tridentul din măruntaiele gândului

arachne se instalează

ţese macat de iubire din flori şi din spini deopotrivă

mâluri şi…

Cu răsuflarea

strecurată

printre buze

lacrimile apăreau

în ochi

şi gândurile mergeau

mai încet

în plimbarea

prin noaptea

agitată.

Cuprins

de

o

bucurie

tihnită,

cuvintele

se

amestecau

sub

ochi...

am știut

că averea din cămăruța mea

era viața

și un vis neterminat

am negociat cu ursitori

să-mi dea zborul

penetrând arealul iluziilor

ascultam simfoniile frunzelor

plimbate de arcușul vântului

deliberând…

mi-au plăcut afroditele

și ai dreptate

orice femeie

este într-un fel sau altul

o afrodită

bărbatului îi lipsește ceva

ce femeia are

și lipsa aceasta

îl face urât

el este frumos doar

când este copil

sau când iubește

o femeie

atunci

este frumos

pentru că ia forma iubirii,

cum ia poetul

forma versului

iubirea…

Din faguri de străvechi statornicii

Zvâcnesc în nesfârşirile mărunte

Vecia mea, vecia ta...vecii

Plecate să cerşească amănunte.

Ciudate nedivideri se divid,

Pe orizont se cântăresc popasuri,

Având curajul de a fi timid

Obraz de cer se sfâşie de glasuri.

Ca o predestinare de vieţaşi

Se-amână necreatul cu creatul

Şi prin rumori nesincere de paşi

E noapte şi de-a lungul şi de-a latul.

În respirări…

Spȃnzură tu orele acestea negre

de dorinţă nerostită,

că altfel le rup eu minutele

tulburător de pătimaşe, ce te aşteptă

mereu,  chiar dacă nu stii.

Opreşte-mi nişte ceasuri bune

Să fie popas printe cuvinte

Şi doruri, acolo unde era

cȃndva o cumpănă.

Am sărit peste ea şi am ajuns

atleta buna printre ghinioane şi dureri.

Am păstrat o amintire

dintr-o clipă de uitare,

ce nu puteam s-o…

am fost impreună

la cules

de fructe de iubire

le-am găsit necoapte

biciuite de tenebre

distorsionate

de murmurul pervers

al zorilor

înainte

de primul cântec

cu miros de primăvară



te-am strâns în pumn

săgetând

cu privirea

de jur împrejur

victorios  

tobele băteau în tâmple

în ritmul inimii

prinzând rădăcini

din alt soare



n-am spus nimănui

 m-au dat de gol…

poezia 
mi se trage de la tine 
ca o boală 
a crescut în mine de mică 
odată cu iubirea 

vezi tu lumina aceea 
lumina aceea care 
zgârie adânc întunericul 
e semnul existenței noastre 
urma pașilor regăsiți 
în doi... 

și nimeni vreodată 
nu va putea spune 
că n-am fost 

iată dovada 

Era bețivă că era săracă

sau viceversa

nu…

tot ce ar fi putut fi de legendă 

se rupe, se sparge, se fărămiţează 

fără milă de inimile care odată …

Tu ai pictat gȃndurile acestea  albastre ?

Erau neȋncepute,

le-ai consumat pe toate

fără mine, cȃnd eu eram puţin plecată… 

Nu am mai găsit treapta,

cea de sus sau cea de jos. 

Mi-ai răstignit iubirea

pe trapta aceea ciobită şi rece

pe care nu calcă nici o fecioară

dar se usucă ȋncet.

 Ȋn tăcere fără să vrei

mi-ai făcut un mare bine,

fără să ştii,

nu mi-ai lăsat nici o treaptă liberă

pentru…