Eu am schimbat destule lacrimi cristaline

Ce te-au cules prin ochi din gânduri vechi,

Și nu mai știu de mult când este bine,

Dacă-am pierdut cărarea spre suflete perechi.



Nimic nu s-a-ntamplat,așa, c-a fost să fie

Privindu-mă prin ochii tăi eu am un rost,

Și te iubesc cu fiecare lacrimă-argintie

Rămasă-n visele prin care trecător am fost.



Ascult cum anii-n viața noastră se strecoară,

Cum devenim oglindă pentru mai târziu …

N-am reuşit să mă desprind de mugurii vineţii...

Mi-aş fi dorit să fi putut atinge

măcar cu un deget “Roata Olarului”

şi n-ar mai fi existat sub tâmplele mele suicidul.

N-aş fi sosit la acest ospăţ...

la cina otrăvirii mele,

în acest spaţiu alarmant,

la această trudă…

Mor în muguri clipe fără stele,

vin apuse dimineţi din nori…

alergând o lacrimă-ntre ele,

mor şi eu,… A(pus) între culori.

Curg cenuşi, în miez de primăvară,

în boboci mor florile albastre,

se topesc şi visele-ntr-o…

 Seara îi atinge nopţii mâna,

 Intârzii şi inima mă doare,

 Clipe se petrec, una câte una,

 Risipindu-se în rouă pe cărare.

 Sub lumina lunii, rotund pârguită,

 Ochii mi-s ţintă peste hotar

 Trupu-ţi de floare neprihănită,

 Să apară-l pândesc precum un tâlhar.

S-a închis geana nopţii pe zori,

Umblă bruma colbuind înaltul,

N-ai venit şi-n rugul recilor fiori,

Teamă mi-e că ai plecat cu…

Mă prinde amintirea verii tale
Când albastru-mprăştiai din ochi senini
Şi briza vorbelor curgând vitale
Îmbrăţişa arcadele sub crini.

Era o vară cu raze tactile
Ce în plutirea lor cântau a viaţă
Iar ochii mei, luminile subtile,
Stăteau miraţi ca ochii de paiaţă.

Nici nu ştiam că vântul te-aducea
Înspre-mpliniri ce-aveau să fie
Ca şi aroma Jacobs de cafea
C-un strop de rom şi tenta amăruie.

Aduci amnezia necesară

nervilor prea încordați

din colț de suflet umed

încruntat în lacrimă.

Te reverși voluptos de cald

în formă de nedeschisă amforă

între gânduri atât de opace

liniștindu-mi talazul degetelor

bolnave de marmură.

Bați rece întuneric

în cuie albe de argint

răstignind somnul

nedrept de…

când Creatorul m-a aşezat în decor

       am ales

să fiu rob fiecărui răsărit de soare

iar când mi-a fost desenată lumina ochilor

      am ales

să-mi arunc dorinţele în mustul apusului.

.

când florile dragostei au parfumat

 grădina sufletului

       am ales

să fiu prea ocupată cu smulsul buruienilor.

.

am urmărit umbra norilor

şi am ales să-i fur picăturile de nepăsare

.

mi-am rătăcit…

în pagini

înzăpezit va fi drumul de lungi așteptări

spinteci duioase pânze precum Iona

dar fiecare cu nada sa

fiecare cu cercul său albastru

în care fluturi se zbat în lanțuri de nuanţe

atârn cerul ca pe o eșarfă albă

de catargul unei nădejdi

să mă simţi parte din umbra ta

respir

gândurile prind culoare

culoarea fluturilor

peste palmele sărate ale clipelor

las ţipătul sărutul să…

Simţind

mişcarea aerului

în nesfârşitul vârtej

prin jocuri de cuvinte

abia

aruncând o privire

spre amestecul de materie

neînsemnat,

neconsecvent

producând plăcerea ridicolului,

s-a trezit în pragul unei camere oarbe.

Nu era în stare să lege cuvintele…

Doi paşi la stânga

M-am tras speriată.

Vreo două speranţe

Şi-o toamnă uitată,

Au dat să mă muşte

Şi câteva vise rebele,

Trezite şi ele

Din somnul de veghe,

Au prins a zburda,

Printre frunzele moarte,

Desprinse din stele.

- Nu fi nebună!

Strigă vocea.

Mă uit în jur şi nu-s decât eu,

Un ceas dat în urmă

Şi sufletul meu.

m-am rătăcit

mă sperie timpul locului

am crezut în iubire

şi vai noapte pustie

am crezut în om

şi car spinii în tălpi

se desprind iluziile

de spuma dorinţelor…

sau pot să îţi amăgesc în fiecare zi greierii

arătându-le în oglinda  promisiunilor

chitarele ce se odihnesc visătoare

sub frunze de cuvânt

pot să ţes intrigi albastre

în pânze de păianjen

şi să te fac să-mi confunzi verile

învelite-n maci singuratici

cu libelule de gând

pot să îmi pun masca iertării

şi să-ţi zâmbesc înc-o dată

cu furtuna în palme

printre zăbrele de…

aş vrea să schimb ceva în mine

pentru o vreme

să redevin copil

ar putea să doară

nu ştiu

nu prea am rude sau

pe cineva aproape de suflet

am avut-o pe Ana

nu tare de mult

a…

Pe strada visurilor sfărâmate

eu sunt alt sfânt,

mai împărțind săruturi,

nu vă-nșelați

nu pot să strâng în brațe,

n-am fost lăsat

și m-au făcut

din lemnul necesar

pentru trei nuduri.

M-au pus aici

să completez decorul,

ademenind mereu

câte un suflet,

e luminată vesel

doar intrarea

în rest e liniște și foarte umed.

Se-aud și pașii

până-n depărtare

pe caldarâmul inimilor frânte,

mi-au pus și firmă…

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 

şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e

moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti

îmi lipesc urechea de marginea pământului

şi vorbesc cu tata în prezenţa…

poem dedicat poetei şi prozatoarei, Sofia Sincă

lumină

ciob de ochi divin

îţi cântă sopranele la ceruri

spre tine stări se-ntrec şi…

îngrămădisem celulele moarte

în colţul unui cuvânt

alb

sângele se scurgea pe o scândură de brad

amestecându-se cu răşina

mă îmbăta mirosul gândurilor

te vedeam prins în perdeaua dimineţii

 tablou cu ramă veche

desculţă intram în amintirile tale…

în spatele casei

în pădurea de salcâmi

este singurul loc unde pot atârna eul în crengi

aici arde neiertarea

cenuşiul

poate lua forma unei frunze

sau

neastâmpărul unei veveriţe

astfel încât  să treacă prin mine

tremurul unei încolţiri

mă-nfior

orele ocolesc pădurea

timpul iese din clipă

face pact cu anotimpurile

ca şi cum m-ar inventa

aştern covor de muguri şi…

Cu o voce

întreruptă şi nesigură,

cu sufletul

sângerând pe calvar,

şi ochii

scăldaţi în şuvoaie

de scântei

a ieşit buimăcit

din vântul tot mai mânios

al minţii ce fierbea

să-şi domolească

pornirea…