gesturi. doar atât cât durează un vis

[teodor dume]

aş vrea să schimb ceva în mine
pentru o vreme

să redevin copil
ar putea să doară
nu ştiu
nu prea am rude sau
pe cineva aproape de suflet
am avut-o pe Ana
nu tare de mult
a plecat

unii spun că sufletul nu pleacă
de aici până când lucrurile
nu sunt rânduite şi că
se reîntoarce dacă
nu duce cu el
bănuţul de argint
busuiocul şi
câteva lacrimi

Ana s-a reîntors
am văzut-o în vis avea
părul despletit ochii adânciţi
mâinile slabe şi degetele lungi
purta cămaşa albă cu dantela cusută
în ajunul paştelui în care a plecat...

şi-a rotit ochii prin casă
apoi s-a oprit la mine nu clipea
inima îmi zvâcnea ca o rană
m-am trezit
cu ochii umezi
am privit dincolo fereastra
ea dispăruse în întunericul rece şi greu

îmi amintesc cum plângeam
în mine pe furiş ca şi atunci când
eram mic şi nu voiam să-mi dau jos cămaşa 
îmi era teamă că mă vede Dumnezeu
aşa îmi spunea Ana

mai cred şi acum că ea
locuieşte aproape de Dumnezeu
şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor

de fiecare dată când bat clopotele
la noi plouă de dincolo dealul
se prelinge ca o rază
pe acoperiş
liniştea ronţăie din margini
străzile devin înguste
sub cerul înfundat
se bălăcesc grijile
doar Ana uneori
mă priveşte şi tace

degeaba

am vrut să spun
cât durează un vis şi să
mă identific cu această aşteptare

nu cunosc semnificaţia gestului
se pleacă pur şi simplu...

 

 

[teodor dume]

Ion Lazăr da Coza

un oaspete drag. mii de mulţumiri

[teodor dume]

Henrich Maria,

mă bucură mult prezenţa şi semnul lăsat.

cu sinceritate,

[teodor dume]

Vasilisia  Lazăr,

încântat de trecere şi remarcă.

mulţumiri,

[teodor dume]

Violeta Florentina Ion,

pasajul ales e o firimitură ce duce la suflet şi asta mă bucură mult.

cu sinceritate,

[teodor dume]

Sofia Sinca,

mulţumiri pentru oprire şi semn.

cu sinceritate,

[Ion Lazăr da Coza]

Părăsesc cu regret pagina ta, acest poem.

da Coza

[Belean Maria Ileana]

şi uneori se uită la mine
ca atunci când mă duceam
la biserica albă din spatele prunilor'- fiecare vers este o sarbatoare a iubirii, a neputintei si a durerii...

[Vasilisia Lazăr]

Un superb poem în proză!

 "se pleacă pur şi simplu..."

[Sofia Sincă]

Un vis venit din poarta raiului, primit cu teamă şi sfială, dar şi cu plăcerea revederii celor dragi. Ana, simbolul feminin, ce ''purta cămaşa albă cu dantela cusută''.

Este visul care te ţine treaz.

Poemul tău poartă unda cenuşie cu un strop de speranţă sau o dulce amăgire, că undeva sunt fiinţele apropiate sufletului nostru, care ''pleacă pur şi simplu...''

Cu preţuire, Sofy!