Eu am schimbat destule lacrimi cristaline
Ce te-au cules prin ochi din gânduri vechi,
Și nu mai știu de mult când este bine,
Dacă-am pierdut cărarea spre suflete perechi.
Nimic nu s-a-ntamplat,așa, c-a fost să fie
Privindu-mă prin ochii tăi eu am un rost,
Și te iubesc cu fiecare lacrimă-argintie
Rămasă-n visele prin care trecător am fost.
Ascult cum anii-n viața noastră se strecoară,
Cum devenim oglindă pentru mai târziu
Și suspinăm când întâlnim aceeași primăvară,
Din care-aievea înfloresc miresme în pustiu.
Eu te-am păstrat în pomii ninși de floare
Și n-am înstrăinat iubirea dintre noi,
Pe tâmpla depărtării se-ascund în inserare
Stânjenitoare lacrimi, din ochii triști și goi.
Aș vrea cumva să știi că-mi ești lumina vie,
Curat îmi este gândul când sunteți împreună,
Destin cu frânte aripi ce nu mai vrea să fie
Purtat de triste aripi rănite prin furtună.
Adaugă un comentariu
Trăiri puternice, tristeţi profunde. Citit cu drag,
Versurile exprimă trăirea plină de iubire a poetului, romantismul ca şi nostalgia.
Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!
scimbat > schimbat
Destin cu frânte aripi ce nu mai vrea să fie
Purtat de triste aripi rănite prin furtună.
Citit cu plăcere.
da Coza
scimbat- typo
acelasi drag de versul dv...imi vin manusa...felicitari!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE