La cina otrăvirii mele

[LUMINITA SCOTNOTIS]

 

N-am reuşit să mă desprind de mugurii vineţii...

Mi-aş fi dorit să fi putut atinge

măcar cu un deget “Roata Olarului”

şi n-ar mai fi existat sub tâmplele mele suicidul.

N-aş fi sosit la acest ospăţ...

la cina otrăvirii mele,

în acest spaţiu alarmant,

la această trudă torturantă.

 

Mi-e frică de această apocaliptică furtună.

Mă tem că-mi va lăsa în lacrimi ţărână.

Mă caut, mă privesc

şi mă-ndoiesc că aş mai putea respira

goana împletirilor de idei.

Mă tem că mă vor învălui ceţurile dense.

Iar lumina destinului meu

se va retrage-n adâncurile infernale

şi mă va topi absurditatea.

 

 

Am să fac plecăciuni până sub pielea Ursului,

pentru un strop de vis imaculat.

Şi ce rămâne?

Ce rămâne de zis,

când un nume altoit

râvneşte până şi la ultima picătură de gând abraziv!?

Am depus câinilor o cerere,

pentru o bucată de pâine uscată,

sosind la masa lor.

Şi mi-e frig până-n suspinul somnului

aşteptând să-mi duc zorii sub conştiinţa mea împlinită

căci doar un ucigaș de iluzii

mă mai poate salva.

 

Nu se va aștepta la o presupusă reverie şi nu va şti

că o mişcare necontrolată îl va scoate din minţi

şi-am să-i cunosc neliniştea.

 

I-am mai privit sub ochi,

pentru ultima oară.

Am simţit cum se deschide Iadul,

mi-a trecut securea morţii pe sub tălpi,

iar aripile mi s-au împietrit de uimire.

Se învârt de-atunci,

prin deşertăciunea roţilor de foc

si zbaterea lor împarte căldură.

 

Nu mă mai tem.

Am atins cu tâmplele “Roata Olarului”

şi m-am găsit...

şi mă privesc...

şi mă respir.

 

Adevăraţii filozofi

nu sunt criminali.

Ei nasc idei şi nu ucid speranţe...

ele mor ultimele!

 

 

[Marcel Vişa]

Mă caut, mă privesc

şi mă-ndoiesc că aş mai putea respira

goana împletirilor de idei

 

frumos spus.

[Ion Lazăr da Coza]

...Chiar dacă!

da Coza

[LUMINITA SCOTNOTIS]

FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s.m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelucrează problemele fundamentale ale filozofiei, care are o concepție proprie în domeniul filozofiei; gânditor. 2. (Pop.) Om învățat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. [Var.: filosóf, -oáfă s.m. și f.] – Din ngr. philósophos, fr. philosophe.    

[Ion Lazăr da Coza]

filozofi > filosofi; filo = iubitor; zofia = moarte; sofia = înţelepciune; deci: iubitori de înţelepciune, bănuiesc, şi nu de moarte!

Poem de mare amplitudine şi consistenţă.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Mă tem că-mi va lăsa în lacrimi ţărână.

Mă caut, mă privesc

şi mă-ndoiesc că aş mai putea respira

goana împletirilor de idei.

Mă tem că mă vor învălui ceţurile dense.

Iar lumina destinului meu

se va retrage-n adâncurile infernale

şi mă va topi absurditatea.

 

Căutarea continuă a drumului spre desăvârşire şi teama de a nu-l găsi.

Impresionant! Toată admiraţia,

[Belean Maria Ileana]

un poem amplu...bine scris...o incantare...nu am ce carcoti:D...felicitari cu drag!

[Sofia Sincă]

Cu sensibilitate şi teamă tratezi spaima de multitudinea ideilor năvălitoare, învălmăşite, dorinţa de a ajunge, măcar pentru o clipă în postura olarului care frământă lutul şi-i dă formă, eliberându-se astfel de iluzii. O teamă profundă, ce poate ucide.

Apoi, cu puterea minţii şi trecând prin chiurile iadului reuşeşti să te eliberezi, fără a apela la ucigătorii de iluzii, iar poemul prin simetria sa rezolvă situaţia, aparent fără ieşire.

Nu mă mai tem.

Am atins cu tâmplele “Roata Olarului”

şi m-am găsit...

şi mă privesc...

şi mă respir.

Un poem amplu, furtunos, profund, uimitor.

Cu preţuire, a ta Sofie!