De dor

de libertate,

de dor

de iubire,

de dor

de tine

mă închid

în lagărul

durerii.

A plouat pe zarea-ngustă 

Cu singurătăți-lumină;

Are frigul oare vină

Că pălește iarba-n pustă?…

Nu te sfii! Propune-mi indecent

să ne-ntâlnim în atriul sângeriu!

Nu fi timid, dar fi, te rog, atent

să nu-mi răneşti covorul arămiu

Şi, nu uita, eşti lozul imanent,

empiric must în solul meu, târziu!

Nu te sfii! Propune-mi indecent

să ne-ntâlnim în atriul sângeriu!

Latentul dor devine virulent,

deşi i-am dat cuvântul balsamiu:

un ideal de verde transcendent

pe colţul stâng din atriul…

Sunt duminici care pleacă

Înspre fapte care vin.

Arcul, drăgostind o arcă ,

Nu gândește la…

Nu te mai ştiu… Nu-ţi recunosc paloarea,

Parfumul… Şi nici umbra n-o mai ştiu!                

Cuvântul stins, surâsul, încruntarea,

Veşmântu-acesta simplu, cenuşiu

Nu-mi spun nimic din ce ştiam de tine!

Privirea ta de azi nu are jar

Iar mâinile-ţi, deodată-mi par străine

Şi mersul tău e parcă mai bizar.

Străini îmi sunt şi fluturii de teamă

Ce-ţi stau pe umeri, rotunjind căderi

Şi glasu-acesta care mă…

Vorbeşte-mi acum de iarna ce vine

cât toamna trăieşte sălbatic în noi,

şi pune să ningă de mâine prin mine

doar fulgii ce cad mereu câte doi.

Sărută-mi obrajii cu umbrele riduri

să simt tresărirea în buzele calde,

icoane prin suflet cu ramele ziduri

în trupul ce viaţa plăcerile-şi arde.

Pe umeri-ţi albi privirea să-mi las

sfios ca o toamnă trecând pe alei,

dând serilor blânde al inimii glas

în care…

Trage Dumnezeu clopotele în mine 
Să vă spun că
Fără iubire suntem nimic 

De câteva zile se uită în gol la noi 
Și plânge

Ce-ar fi trebuit să fie omul
Și ce-a ajuns

ador pădurea peste drum de ochii mei

îmi dă viaţă

observ un lup în curte

nu ştiu cine l-a dat afară din pădure

de câteva nopţi mă păzeşte

să nu mă atace alte jivine

sau să mă sfârtece

când va prinde momentul

ochii sticloşi ca două lămpi de grădină

îngropate din greşeală aproape

trec prin mine steaua polară şi sosia ei

mă opresc în prag să-l înfrunt direct

cu senzorii mei de control

după dârele de salivă pot să-mi dau…

cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială
i-am căutat prin lumina ochilor
ţinând strâns cuvântul acela
pe care nu aveam voie să-l scap
m-am dus val-vârtej
de cum i-am văzut
potriviţi după arborele meu
le-am spus
pe voi vă vreau

Toamna culege lacrimi din cer,

Când albe crizanteme înfloresc,

Ne lasă parfumul poemelor de ieri

Clipele fericite cu dor greu se plătesc.

Apusuri se aruncă în mări astrale

Se contopesc cu şoaptele norilor,

Ca muritorii să renască prin visare

Să culeagă dulcele nectar al zorilor.

Pe un câmp de visuri însângerate,

Mi-am răstignit nevoia de cuvânt

Să pot culege surâsurile cenzurate

În timpul când tu…

Vine toamna, iubito,

ne regăsim tot mai rar;

parcă am sta în chirie în sufletele noastre

și am respira aer uzat de păsări înalte.…

Două aripi în zborul spre lumină



Privim, de multe ori, cu ochii mari la stele,

dar ele privesc la noi vreodată?

Cu tine se întâmplă ceva, o viaţă de…

Trezirea la viaţă



Prin puntea curcubeului deschis,

descoperi infinitul.

Ca pe-o comoară, în tine am ascuns,…

sam

nu unchiu’ sam

ăla așteptat pa’ și cinci de ani…

               Am vrut să abdic

               de la puterea

               de a-mi trăi viaţa.

               Am fost obligat

               să dau examen

               de maturitate pentru abdicare.

               L-am picat…

                  Pentru a nu mai vedea

                  în jurul meu,

                  mi-am pus ochelari

                  să văd distanţa

                  dintre mine şi aproape.

n-aș zice că sunt eu

această umbră

așezată pe rămășițele unui suflet

lipsit de vise

ultima oară

mi-am văzut imaginea

în găvanele albastre ale unei speranțe

lipindu-mă fără ezitare

de respirația ei

lunecându-i ca întrebările

prin…

spune-mi că exist când te privesc

 cu respirația secționată 

 în două părți egale

 suflând o dată pentru amândoi

 atunci simt eu că trăiesc 

 acolo 

 în ochii tăi 

 mai viu ca niciodată

 mai întreg

 însumându-mă cu tine

 ne amestecăm carnea cu oase cu tot

 și nu mai știm 

 care dintre noi doi ești tu

 cine sunt eu

 nici măcar nu mai contează

 trăim și atât 

Aripa cântecului, un dar al iubirii



Cu fiecare respiraţie

ne continuăm călătoria spre esenţă.

În taină, lumini, umbre filtrate,…