Toamna culege lacrimi din cer,
Când albe crizanteme înfloresc,
Ne lasă parfumul poemelor de ieri
Clipele fericite cu dor greu se plătesc.
Apusuri se aruncă în mări astrale
Se contopesc cu şoaptele norilor,
Ca muritorii să renască prin visare
Să culeagă dulcele nectar al zorilor.
Pe un câmp de visuri însângerate,
Mi-am răstignit nevoia de cuvânt
Să pot culege surâsurile cenzurate
În timpul când tu îmi erai absent.
Am păşit agale prin gânduri de stele,
M-am tolănit în dorinţe vindecătoare
Pe buzele vieţii au curs cuvinte grele
Sărutul durerii e o atingere trecătoare.
Tristeţile neplânse mi le-a luat vântul
S-au aşezat în petalele unei amintiri.
Soarele îmi trezeşte şi alintă prezentul
Vreau să plantez în suflete trandafiri.
Adaugă un comentariu
,,Vreau să plantez în suflete trandafiri'' Ei se deschid prin versurile tale!
Mulţumesc pentru lectură şi sugestie, Augusta! O să mai lucrez, la ea... :)
Ideea este bună, dar poezia mai trebuie prelucrată deoarece are probleme de prozodie ceea ce o face să nu sune melodios şi îngreunează citirea anumitor versuri. :))
O să mă străduiesc mai mult pe viitor, da Coza! Mulţumesc pentru părerea pertinentă!
Mă bucură şi apreciez popasul tău, Iris Marinov!
Aşa e, Nadeja! Mulţumesc pentru comentariu!
Nu prea are fior.
da Coza
Mereu avem nevoie de cuvântul care zideşte!
Mulţumesc pentru apreciere, Ioan!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE