În noaptea în care au înflorit castanii

luna era în creștere, a iubirii începute

într-o primavera răvășită de dorință.

Făclii în noapte s-au aprins

fără să spună întâiul gând,

lumina candidă ce-ți ocrotea durerea

rostită doar printre suspine.

Mă doare  candela aprinsă de castan

la vreme de înserat când…

                   lui Alin Buicea

                        Trecând în veşnicie orice clipă,

                         să risipesc uitarea

                         şi teama s-o înfrâng

                         în ochiul dinspre mine

                         fără pleoapă

                         nu vreau să ştiu vreodată

                         când spaima depărtării

                         în umbre…

                                               lui George Alin Stoean

Mi-e timpul dus

În amintiri uitate

În trenul ultimului drum

Asemeni frunzelor uscate

Ce cad în zborul lor uşor

Pe pământul păcatelor noastre…

Sub pasul târşâit al miezului de noapte

La tine, Doamne, te rog să mă-nalţi

Căci asta-i cea din urmă noapte,

Viaţa-mi s-a ascuns

Şi tristă a fugit…

la rădăcinile toamnei

las câteva gânduri îngropate

în diminețile reci argintii

voi strânge-n ciorchine amintirile

ștergându-le praful învechit

scuturându-l  peste lut

să germineze

la primăvară

din straturile de gânduri

voi rupe prima…

aştept picătura

care  va umple…

Privirile-s reci în ploaia măruntă

şi genele cern din vântul hoinar,

o umbră firavă uşor se încruntă

când pleoapa tresare în gest solitar.

De buzele mele un nume se ţine

cu frâie de zâmbet legate-n tăceri

şi toate-s la fel când plânsu-i de bine

în clipe rămase prin ziua de ieri.

Un zbor mă loveşte în tâmpla albită

cu sufletul ploii căzut peste rând,

din zarea pustie cu nori împânzită

şi vânt fără glas spre ceruri…

odată cu sistemul planetar 

legile noastre țin copilăria de mână 

poate că rugăciunea e prețul apei neîncepute 

și levitează deasupra sfârcurilor

când iubești un munte trebuie să porți o nebunie albastră pe umeri 

să fii stăpâna mileniilor de zăpezi din vârful crestelor 

cu picioarele desculțe să poți răspunde pietrelor 

iar cățăratul să îl faci prin somn 

asemeni pruncului în pântec 



în lumină am trimis largul meu 

învățând să vorbesc cu…

sunt bolnavă de tine

octombrie 

când îmi pătrunzi până la oase

nopțile 

trăiesc o zi în trei ceasuri

fără umbre 

auzi vuietul frunzelor

cum te strâng în mine

nu mai sunt eu

cea care-ți respiră prin piele

picură din mine 

un sărut hoinar

foșnesc plopii - metereze

între…

Mă salvează bucuria.

Nu ți-o pot da ție,

pentru că este efemeră

și nu știu niciodată cât și când o am.

Mă doare  și mă tine în stare

să mai fiu în gânduri blocată,…

Te alint, te dezmierd,

zid protector îți clădesc cu iubirea mea

ce bate la geamul dimineților neîncepute,

într-o toamnă tărzie din catalogul sorții.

Te îmbracă gândul meu cu cea mai tainică

dorință,cămașa de dor să o porți doar pentru mine,

Înfiorat rămâi în amintirea ce nu vrea să moară.

Te chem poveste nespusă, mai am…

                                          lui M. Eminescu

                      Ceaţa-mi împresoară ochii.

                      Îi închid – întunericuri adânci

                      Mă cuprind şi un suflet lin

                      Rupe tăcerea…

                      O lacrimă încet

                      Sub pleoapă se-nghesoaie,

                      Suspină-n gând sperând

            …

                        lui M. Eminescu

                  S-a dus un 15

                  Şi încă un strat de iarbă şi frunze

                  A rămas cimentat de zăpada

                  Ce va fi fost căzută călare

                  Peste casa din lemn de stejar

                  Uscată de soare, uitată de timp

                  Şi eternă întâmplarea că…

M-aşteaptă clipa                                         M-aşteaptă tipa

Trandafir Simpetru                                                                            Ionel Mony Constantin

Cât de grăbit am fost şi ce risipă                                                  Cât am băut, o, Doamne, ce risipă

Mi-am oferit în dar cu mâna mea,                                               Le-am…

Să mă iubeşti tăcut în fiecare seară

de parcă m-ai întâlni după-o mie de ani,

mirat că există şi plăcut te-nfioara

ţipătul umbrei într-un parc cu platani.

Şi-n braţe să-mi stai în zori fără rouă

cu o sete nebună de-a te pierde în mine,

când stelele plâng apunând câte două

pe cerul senin ce demult ne-aparţine.

Fără tine, iubite, totul pare-n zadar

şi nu ştiu că-ntre clipe mai există minuni,

dacă-n braţele…

Țara mea de cuvinte

și-a exilat guvernul spre patria tăcerilor

și nu răspunde la amintiri.



țara mea de cuvinte este populată

de linii înfrânte

care nu știu încotro să se îndrepte;



chiar am mari dubii

asupra prețului oricărei clipe,

al oricărei îndoieli.



femeia care se intersectează

cu țara cuvintelor mele,

are revelația zădărniciei.



țara mea de cuvinte

este importantă

doar din punctul…

se lăsa în cuvinte până când aerul se rarefia 

descoperise neînfrânarea 



o fiară însângerată înconjura apele încât oamenii deveneau nopți cu plete fluorescente 



știa că lumea e acolo ca într-o menajerie 

cu rânjete devenite obsesii

știa că se poate muri undeva pe parcurs 

înainte de a șaptea zi 



avea atâtea încuietori încât dimineața tușea în nebunia florilor 



auzise că…

treci prin ușa peșterii mele

te întrebi

de ce n-am zăvorât-o

odată cu prima cădere de grindină…