Cetățean de onoare

[Bircea Marian]

Capacitatea de lectură rapidă a apărut din necesitate, în copilărie. Cărțile bune erau greu de procurat. Eram în a patra, învățătoarea a avut ceva probleme și a rugat o profesoară de fizică să ne supravegheze preț de două ore. Eram în posesia râvnitei ,,Amintiri din viitor" de Erich von Däniken. Seara, când am primit-o, reușisem să citesc cincizeci de pagini. Am profitat și pe ascuns, citeam în orele astea două. Nu am ieșit nici în pauza mare, mi-au rămas ultimele optzeci de pagini. Profesoara și-a făcut de lucru, explica ceva, mi-a strigat numele, dar eu eram pierdut în carte. Nu știu de la ce i-a cășunat și mi-a pus prima notă de unu din viața mea în catalog. Dar m-a lăsat în pace, eram total absent și detașat în momentul acela, nici nu am realizat ce se întâmplă. La sosirea învățătoarei, a pus-o în temă, aceasta a venit lângă mine, mai aveam un sfert de pagină, mi-a luat cartea cu înspăimântătorul, se confiscă și mi-a tras două palme ce au accentuat starea mea de năuceală. I-am spus tatălui, a venit la școală, și-a cerut scuze, m-a altoit și el, dar de nervi, cartea am recuperat-o după multe insistențe după câteva săptămâni, parcă trecuse printr-un război mondial. Așa am pierdut un prieten foarte bun, plus dojana proprietarului de drept. Tata a avut dreptate, învățătoarea m-a tratat ca pe ultimul gunoi, faima proastă a ajuns în cancelarie și toate celelalte inerente. Nu cu multă vreme în urmă, doamnă profesoară, pensionară acum, m-a oprit cu o fițuică locală în mână, extrem de mândră. A fost propusă să devină Cetățean de Onoare. Ce implică un astfel de titlu? Scutiri de impozite, o diplomă, eventual o medalie. Eh, dacă eram mai tânără... Fiți pe pace, deja se știe cine va primi titlul, numirea dumneavoastră s-a făcut de amorul aparențelor democratice. Serios? Iar cei buni sunt morți, cei vii, nu-s o companie demnă. Cine? Danseuze, șanteuze, borfași mărunți, clientelă de partid. Așa să fie? Nu v-au fost elevi? Ba da, le dădeam cinciul de milă, să nu vină vara la corigență, să nu-mi stric vacanța. Îi cunoașteți foarte bine, de mici au dovedit aptitudini de fizicieni. Ce vrei să spui? Folosesc principiul entropiei universale, banii se scurg de unde sunt, adică buget, spre locul în care nu sunt, adică buzunarele lor. Hm, e trist, dar cred că ești supărat pe mine pentru nota aia... Despre ce era vorba în carte? Despre extratereștrii. Și există? Da, ne conduc. Vedeți doamna profesoară, mie mi-ați dat unu că am citit, la ăștia le-ați dat cinci fiindcă nu s-au atins de carte și nu au nici o tangență cu administrația. Dar cine îi votează? Alți extratereștrii, dar ăștia nu au nici o treabă cu educația.

[Ada Nemescu]

Din motive pur tehnice am pierdut mesajul de trei ori. Mă încăpățânez și-l scriu a patra oară...

Pare a fi o povestioară despre experiența unui băiețel la școală și abuzuri arhicunoscute...

Dar, nu! Este un veritabil manifest politic despre cei ce ne conduc spre un dureros și rușinos final al unui popor brav alt'dată.

Dar nu citesc nemernicii un site de literatură, au timp doar de furat, distrat,at...at...at...

Păcat că doare asemenea amintiri, acolo în sufletul de copil...

aDa