după o schiță grosolană cu nimfe

[petrut dan]

bărbații privesc cu invidie

sunt genul care promovează arta conflictele economice

progresul relațiilor

sexuale

misterele din cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

 

greierii umblă ca după mort

de parcă s-au trezit cântând

la beție

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul există

 

privesc poza în care sprijiniți unul de altul

dragostea o să țină până la ultima iarnă

după calendarul mayaș

iubirea ta suportă ușurința cu care complic lucrurile

ceea ce mă face să cred că orice mă trezește în mijlocul nopții nu este

mai tare

 

dorința se ține după fusta unei planete cu doi sori

înconjurată de un grup de adoratori mediteraneeni

se vede nevoită să se laude cu unul

ca mine

 

nu voi mai putea schimba viața

celor care fac cărțile

desfac o pungă de bani

dar nimeni nu pare să observe tresărirea mea de orgoliu

la urma urmei acea simbioză perfectă este meritul

unei manevre artistice

 

mă doare să nu mai cred în subînțelesuri

începuse să-mi placă gustul de tort al iubirii ce înnobilează

sufletul cu atributul sau cosmic

își găsește plăcerea în plante și mirosul de cafea

din apartamentul vecin

aud convorbirea dintre trump și macron

 

dragule,

azi am bombardat siria

 

[Vasilisia Lazăr]

în loc să-mi fac de cap cu femei precum un băiat de oraș

colind bibliotecile

desigur asta nu mă face mai bun dar câștigul există

Cu siguranță!!!

Citindu-te, de fiecare dată mă simt ca într-o călătorie sentimentală. Și ce obiective turistice mi-i dat să întâlnesc în drum! Emoții, gânduri, sentimente, tristeți...

Un alt poem care transformă inima în condei, un poem în care fiecare cuvânt strălucește când în roșu, când în gri...

nu voi mai putea schimba viața

celor care fac cărțile

desfac o pungă de bani

dar nimeni nu pare să observe tresărirea mea de orgoliu

la urma urmei acea simbioză perfectă este meritul

unei manevre artistice

 

mă doare să nu mai cred în subînțelesuri

începuse să-mi placă gustul de tort al iubirii ce înnobilează

sufletul cu atributul (...)

Versurile citate emană tristețe, dar și resemnare. Sunt însă atât de frumoase, atât de emoționante, încât mișcă toate plăcile tectonice ale sufletului celui care le citește. 

Cu drag...

[petrut dan]

Ada, mulțumesc pentru lectură și comentariu, cu drag!

[petrut dan]

Mulțumesc, Gina, apreciez semul, te mai aștept, cu drag!

[Ada Nemescu]

Extrem de prețioasă (pentru mine)  imaginea 

cerul atât de aproape încât mi-e teamă să nu-l stric

cu mâinile goale

instinctiv am ridicat privirea spre cer. Copilă, când eram, modelam norii în pumn, uneori se supuneau, mă minunam..

Aici, o plimbare prin cotidian, când nu știu ce ne-ar mai putea surprinde, dacă se pune la cale un bombardament la o cafea... Un poem încărcat de sensuri...aDa

[gina zaharia]

Oricum, convorbirea dintre trump și macron e securea din mirosul de cafea, în rest, cotidianul cu încrengăturile, fie și ale iubirii, își vede de ale sale.  Continentul pe care cutreieri n-a fost descoperit de toată lumea, iar siria e încă departe. Noroc pe noi, cititorii, care încercăm să citim în valuri de suflet. Criptarea e legată cu flori de cactus. 

Felicitări, Petruț! Un poem profund și bun!