Nefiindu-i

somn în somn,

citea pe sărite

măsura trecutului

căruia îi aparţinea.

Mergea

înaintea timpului

ce însuma

toate orele

adunate la un loc

ca umbra

care se întindea

pe spinarea lui

din discrepanţa absurdă

în care şi-a asigurat

eternitatea.

LOGODNĂ

 * Crochiuri în bobul de rouă *

cetăţean al universului să devin

cu drepturi depline la masa…

nu te-am încurajat

să mă desenezi în iarba viselor

atât de frumoasă

şi nu ţi-am pozat senzual şi lasciv

între stele

dar te-am lăsat să îţi imaginezi

cum ar  înflori lumea

cu zâmbetul meu-curcubeu

la-ncheietura unui cer transparent

de cuvinte

şi ţi-am făcut loc

pentru un veac de-ncercări

în cuibul braţelor mele

fragment din raiul nebuniei mele

ca o briza apolitică

tunete-mi readuc fulgerul morţii

cu tălpile pe viaţă

 …

Te-am pictat în tăceri verticale,

Scânteie-ntr-un veac fără nume,

Curcubeu pe cetăți boreale

Și rege pe scări de renume.…

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi

se agită să iasă ca lumina din

felinarele uitate-n ferestre 

toamna

sunt trist şi incompatibil cu

secunda în care am iubit pe

jumătate de bancă

în seara aceea târzie

cafeaua…

Nu pe afară te caut

* lui Darie cel ce nu se găseşte*

n-o să te caut pe dinafară

chiar dacă răscrucea va frânge deşerturi pe arterele tale

nu-ţi trimite toţi şerpii cu merele-n gură

strălucitoare ispite să-mi tivească…

Într-o mână aveam ceva

ce nu-mi mai trebuia

– se pare, o noapte –

şi te-am rugat, neştiutor,

s-o arunci pe fereastră.

În cealaltă ţineam

– cufundat în visare –  

poemele nopţilor părului tău

despletit în şuviţe de stele…

Apoi s-a ridicat soarele,

risipind roua adunată în pagini

din boarea trupului tău

şi visul a-nceput să foşnească

uscat ca o carte…

De atunci te aştept

Şi dorinţa…

Ma lepăd de drumul sorţii.

Tălpile albe

tatuate de ghimpii necuvintelor

ating sărutul apei

  Sărăt e asfinţitul rozelor!

nu doar să-ți aud vorbele

ci pentru a-mi încălzi odaia

culoarea atmosferei e liniștită

scăldată într-o frumusețe lăuntrică aproape palpabilă

am uitat din cuvinte

dar

nu am pierdut nimic din influența păcii

adâncurile ei au sfărmat coaja gândirii

nu voi putea scăpa

nici nu vreau

cu drumurile noastre suprapuse

ceasurile trec peste creștetul pădurii

într-un dans

în care balerina șoptește…

Se topesc în umbre roșii candelabrele cu stele

Și nu știu prin care șoaptă astăzi am să te-ntâlnesc,

Dacă zorii-mi fură visul printre genele rebele,

Dacă roua spală noaptea de sub clopotul ceresc.



Mi-a fost dor, și-mi este încă de trăirile în doi

Când nepăsători umblam printre sincere cuvinte,

Regretând că-n urma noastră au căzut atâtea ploi

Cât să ne trezim ostatici și să nu ne ținem minte.



Uneori am plâns cu tine, alteori ți-am…

Desprindere de primăvară

Primăvara grădina trebuie curăţată,

primenită, împrospătată,

Noile flori vor colora perspectiva,…

 Timp de-amintire, timp de uitare...

Era un timp când alergam spre tine,

un timp dilatat ce ne îmbrăţişa în secundele sale,

Era un timp când doar…

În momentele

de desfrâu,

se chinuia

să-şi aducă aminte

să se hotărască

să depună

măruntiş

în puşculiţa fericirii

tăiată în două de limba nemişcată

să-şi reseteze defectul…

Neasumare

Cum să mergi somnambulic pe tăişul zilei

din fereastră n-am să privesc spre genunea din tine

 nici fiare purtătoare de rubine în gheare

n-am să dezgrop

povestea să-ţi curgă ispita de…

candid şarpele

orbecăind prin cascadele misterului

va înlesni drumul cocoşatului

sub nuanţele sidefate ale curcubeului

nu-şi va atinge umărul drept

până-n capătul…

sunt trase la indigo

el respiră aerul dulce

de lângă norul sângeriu

şi o rupe la fugă

să culeagă câteva boabe zemoase

aşezate pe cercul din mijlocul stelei Polare

în spate cară pânza ţesută cu grijă de femeile rebele

sperând să treacă peste obstacolele solare ce îi dilată grijile

la prânz doarme să uite singurătatea

încolăcită în jurul inimii

căptuşise bine pereţii

şi vecinii se…

Când Dumnezeu a creat femeia,

i-a dat tot ce se putea da;

armonia trupului  asemenea unei zeiţe

şi frumuseţea din suflet.…

Tunetul din azurul

franjurat de nori

aruncase ropotul  ploii

în verdele crud

al ochilor

cutremurând rădăcinile viselor

îmbătrânite în tulpinile

macilor.

Roşul se scurse…